Continuând seria de expoziţii prin care au fost puși în valoare și recontextualizaţi maeștri ai artei naţionale mai puţin cunoscuţi de publicul contemporan, Elena Olariu, director adjunct la Muzeul Municipiului București (MMB) și curatoarea expoziţiei, ne introduce într-un univers artistic plin de culoare și de delicateţe. Pornim astfel pe urmele lui Constantin Artachino, un artist format la școala lui Theodor Aman la București, dar și la Academia Julian de la Paris.

Pierduţi printre crini și portrete

Intrarea în expoziţie este cu totul spectaculoasă, graţie atmosferei speciale create de scenograful de teatru Cosmin Florea. Spaţiile iniţiale sunt dedicate perioadei în care Artachino a fost atras în mod deosebit de elementele vegetale specifice stilului Art Nouveau. Atunci a realizat numeroase tablouri cu naturi statice și flori, alegând să introducă motive florale și în portrete. Împreună cu eclerajul dramatic, care este deja o semnătură a Art Safari, prezenţa între tablouri a instalaţiilor cu crini creează o atmosferă ce dă naștere unei senzaţii de ireal, de mister, amplificată și de fundalul sonor.

Traseul continuă cu o zonă în care sunt prezentate câteva portrete în stil clasic și peisaje urbane. Tot acolo a fost recreat parţial atelierul artistului, într-un spaţiu mărginit de oglinzi, care dau iluzia de profunzime nesfârșită acelui loc al creaţiei. Ilustraţia sonoră ne familiarizează cu câteva elemente din biografia artistului, dar și cu detalii despre personalitatea acestuia.

O nouă schimbare de registru

Partea finală a expoziţiei reprezintă o nouă schimbare de registru scenografic. Organizate în jurul fascinaţiei pe care Constantin Artachino a simţit-o faţă de Orientul Apropiat, și mai ales pentru elementele orientale prezente în Dobrogea, ultimele săli reconstituie ambianţa domoală și aparent exotică a acestui spaţiu geografic.

Tablourilor sale cu turci și tătari, peisajelor din Mangalia, Turtucaia sau Babadag le sunt alăturate fotografii din epocă, dar și costume tradiţionale, piese de mobilier și obiecte decorative din casele turco-tătare. Acestea provin din patrimoniul Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”. Dialogul acestor elemente în spaţiul expoziţional pune mai mult în valoare arta pictorului și măiestria cu care a reușit să surprindă și să redea pe pânză spiritul locurilor.