Faptul că locuiesc la 15 minute de graniţa de Nord-Vest a României, că pentru mine e mult mai ușor și mai rapid să ajung în Budapesta sau în Viena decât în București, mă face să fiu mult mai conectat decât alţii la cultura și sistemele medicale și sociale din Uniunea Europeană. În plus, ca medic, am mulţi colegi care lucrează de ani întregi în UE și cu care, de multe ori, dialoghez pe teme medicale. De la ei am informaţii privind sistemele medicale, informaţii concrete, de la „firul ierbii”.

O primă constatare: în UE nu există atât de multe controale, nu există atâtea organisme de control ca la noi. Îmi povestea un coleg că, în Franţa, doar cei de la finanţe pot da fiori unui medic, asta dacă nu și-a făcut bine declaraţiile fiscale. Și știu că și în alte ţări cabinetele medicale nu au nevoie de atâtea avize și re-avizări pentru a funcţiona. În UE se consideră că pacienţii sunt cei care-ţi validează cabinetul, că dacă nu ai cabinet aranjat, dotat și curat, pacienţii te ocolesc. Prin comparaţie, la noi cabinetul are nevoie de o Autorizaţie Sanitară de Funcţionare (noroc că am scăpat de obligaţia de a o reînnoi periodic), de o Evaluare la doi ani din partea CAS și de o viză iniţială de la Colegiu. Și ne bucurăm că am scăpat de acreditarea din partea ANMCS...

Opţiuni neexploatate de a îmbunătăţi și economisi

Eu unul sunt invidios pe colegii mei din UE care pot prescrie multe medicamente pe care eu le cunosc, dar pe care  în România le pot prescrie doar pe bani, nu compensate, pentru că sunt cu restricţii (*, ** sau #). În opinia mea, CAS ar face economie dacă nu ar obliga pacientul să meargă în ambulatoriu pentru iniţierea și recomandarea unor medicamente și ne-ar permite nouă, medicilor de familie, să prescriem direct aceste medicamente. La fel cred că ar fi și dacă ni s-ar permite să solicităm CT sau RMN, așa cum am învăţat în facultate. Am citit recent câteva studii anglo-americane privind eficienţa medicinei de familie. Studii din care reieșea clar că prezenţa medicului de familie într-o zonă îmbunătăţește starea de sănătate a pacienţilor cronici și prelungește durata de viaţă a locuitorilor (Grafic 1). 

Tot din acestea reiese clar că în ţările dezvoltate, precum Austria, Germania, Japonia, Canada, Franţa, Norvegia, Suedia și SUA, medicina de familie tratează cele mai multe cazuri medicale (în medie, numărul cazurilor tratate în ambulatoriu și spital se apropie de numărul cazurilor tratate de medicul de familie) (Grafic 2).

 Evident, costurile aferente acestora sunt mult mai mici decât cele din spital, astfel că este recunoscut că medicul de familie rezolvă cele mai multe cazuri medicale cu cei mai puţini bani. Mai mult, prin faptul că acordă consultaţii medicale tuturor pacienţilor, indiferent de starea lor socioeconomică, medicina de familie contracarează inegalităţile din sistemul socioeconomic, având și o dimensiune socioumanitară. Toate aceste aspecte sunt bine înţelese în ţările dezvoltate, unde medicina de familie reprezintă coloana vertebrală a sistemului medical modern. De aceea aștept și eu ca sistemul medical românesc să pună bază pe medicina de familie și visez să prind acele vremuri.

Bibliografie selectivă:
1. egora.fr
2. https://family-medicine.org
3. https://www.oecd.org/en.html
4. https://www.g-med.com/
5. https://family-medicine.org/blog/stars_of_medicine/