Cele trei domenii de importanță vitală pentru o țară sunt în mare dificultate. Educația, apărarea și sănătatea sunt în suferință și excelează prin performanțe negative. Avem în ceea ce numeam „România educată” nu mai puțin de 43% analfabetism funcțional și cel mai mic procentaj de licențiați din Uniunea Europeană. 

Apărarea țării a fost lăsată prea mult în grija altora, situație care este de mare risc în contextul internațional. Suntem mult depășiți în organizarea apărării țării de state cu amenințări comparabile, ca Polonia sau Finlanda. Iar în ceea ce privește sănătatea, nu găsim busola care să ne arate corect drumul de urmat.

Sănătatea nu are preț, dar are buget

Pentru fiecare dintre noi, Sănătatea are un preț mare, dar pentru decidenții politici are un preț diferit și mult mai mic. Am scris despre așa-zisul „ritm politic” în care se fac cosmetizările denumite reforme. Rămânem în continuare cu cel mai mic procentaj din PIB alocat Sănătății dintre țările Uniunii Europene, mult sub 6%, și cu cele mai mici cheltuieli pentru Sănătate alocate per persoană. 

Ca să fie reparate greșelile politice ale trecutului s-a ajuns ca popu­lația să fie împovărată cu taxări suplimentare la contribuțiile pentru asigurări sociale de sănătate, CASS. Pensiile au fost identificate și considerate o sursă bună și sigură de a petici sacul bugetului național. Găurile mari din fundul sacului sunt mult mai greu de observat și de reparat! Doar într-o lună au fost colectate din această sursă peste 400 de milioane de lei. Sunt de luat în considerare și celelalte zone de taxare cu CASS.

Dacă banii au fost colectați în numele sănătății colective a românilor, ar fi de așteptat ca serviciile de sănătate să fie mai accesibile și mai bune calitativ. Experiența din ultimele decenii ne învață că trebuie să fim sceptici. Pensionarii și mediul de afaceri subvenționează acum suplimentar și consistent sistemul și vrem să credem că va crește substanțial FNUASS. 

Ca urmare, vrem să vedem ce aduce nou în Sănătate creșterea taxelor pentru servicii de sănătate. Lipsesc din asistența medicală primară peste 1.500 de medici de familie, pensionarii nu au suficiente venituri ca să-și repare dinții și să-și facă niște proteze, că la implanturi prin sistemul de asigurări de sănătate nu ne putem gândi. Vor fi oare în curând mai accesibile analizele și examinările cu scop preventiv și curativ, dacă tot avem mai mulți bani pentru sănătate?

Accesul la servicii medicale, tot mai complicat

Serviciile publice de sănătate au disponibilități limitate, adesea mult sub nevoia de îngrijiri medicale. Formăm în universitățile noastre mai mulți medici decât am avea nevoie, dar, în mod paradoxal, nu-i mai avem în sistem. La Stomatologie avem cifre de școlarizare alarmant și îngrijorător de mari, în condițiile în care piața de servicii este saturată. Pe de altă parte, Stomatologia este asimilată domeniului de servicii publice supuse unei concurențe libere și brutale, fără să se poată face o repartizare a furnizorilor de servicii în raport cu nevoile populației. 

Spitalele și clinicile private au înțeles că sunt foarte mulți bani în sistem și că serviciile de sănătate pot fi rentabile cu un management bun. Dacă în anul 2000 existau doar trei spitale private în România, în 2010 erau 75, iar în 2020 erau deja 159. Proasta gestionare a spitalelor de stat a fost și este o invitație pentru investitorii cu abilități antreprenoriale. De ce nu pot fi rentabile, sustenabile, transparent și profesionist gestionate și spitalele publice? 

Dăm mai mulți bani, dar așteptăm servicii cuviincioase

Pentru cetățeanul cu venituri medii și mai mici decât atât este imposibil sau foarte greu să suporte costurile enorme din unitățile medicale private. O consultație simplă a ajuns să coste peste 400 de lei. În plus, calitatea serviciilor medicale la privat este uneori sub așteptări și, mai ales, sub tarifele pretinse. 

Timpul limitat de consultație, adesea sub nevoia medicală a cazului, timpii de așteptare revoltător de mari ca urmare a nerespectării programărilor și empatia relativă eclipsată de goana după câștig sunt jignitoare la adresa pacientului plătitor. Mulți dintre noi au trăit aceste situații. Aici, banii mai mulți din CASS nu ajută. 

Timpul trece inexorabil peste noi și odată cu timpul și sănătatea noastră se duce. Plătim CASS și sperăm că pe banii dați vom primi servicii cuviincioase și la timp, când vom avea nevoie, căci și noi am plătit taxele la timp, atunci când era nevoie! Noul an 2026 ne va aduce ceva bun în Sănătate? De plătit, vom plăti mai mult și anul viitor, doar din 2027 se va reveni (sperăm!) la normalitate. Oare am zis normalitate?