Statele Unite ale Americii deţin resursele pentru a combate cazurile de variola maimuţei identificate la nivel naţional, a declarat în urmă cu o săptămână dr. Rochelle Walensky, directoarea Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC).

Există în prezent două vaccinuri și două antivirale care pot fi utilizate împotriva Orthopox, familia din care face parte virusul variolei maimuţei. Unul dintre ele, comercializat sub numele de Jynneos, este un vaccin cu virus viu non-replicant împotriva variolei, eficient la adulţii de peste 18 ani.

CDC îl va pune la dispoziţia autorităţilor locale. În prezent, CDC recomandă strategia de vaccinare post-expunere: vaccinarea persoanelor care au intrat în contact direct cu o persoană infectată cu variola maimuţei, acestea prezentând cel mai mare risc de a dezvolta infecţia. În continuare sunt monitorizate cazurile și se investighează dacă recomandările de vaccinare ar fi util să fie indicate pe scară mai largă.

Măsurile aprobate de Casa Albă vizează în primul rând izolarea persoanei infectate, aceasta urmând să primească îngrijirile necesare. În al doilea rând se urmărește asigurarea vaccinării celor expuși la respectiva persoană.

Experţi în sănătate publică au declarat săptămâna trecută că SUA dispune de peste 1.000 de doze de vaccin Jynneos, iar în următoarele săptămâni se așteaptă la creșterea numărului de doze produse. Eficienţa vaccinului a fost estimată de CDC la 85% pentru prevenirea variolei maimuţei, conform datelor din Africa.

Cel de-al doilea vaccin este ACAM2000, aprobat în SUA pentru prevenirea variolei. Deși ar putea fi utilizat și pentru prevenirea variolei maimuţei, nu este aprobat încă în acest sens. Vaccinul, de generaţie mai veche, prezintă posibile efecte adverse, virusul din compoziţie având capacitate de replicare, astfel că decizia de a fi utilizat pe scară largă ar trebui luată după evidenţe puternice.

Vaccinul Jynneos nu prezintă aceste riscuri, însă poate prezenta efectele adverse comune administrării vaccinurilor, precum durere la locul injectării, dureri musculare, cefalee sau fatigabilitate.

Post-expunere

Vaccinarea după expunerea la virus poate oferi o oarecare protecţie, conform CDC. Virusul variolei maimuţei are o perioadă de incubaţie lungă, exact ca variola (aproximativ 12 zile), iar vaccinarea post-expunere va împiedica dezvoltarea bolii sau va determina o evoluţie mai puţin severă a acesteia.

CDC recomandă administrarea vaccinului în decurs de patru zile de la expunere pentru a preveni boala. Dacă vaccinarea are loc între zilele 4-14 de la expunere, este posibil să nu prevină boala, dar să îi reducă din severitate. Per total, pacienţii care au fost expuși la virus și nu au fost vaccinaţi ar trebui să se vaccineze, potrivit CDC.

În Europa, la 31 mai erau confirmate 321 de cazuri de
variola maimuţei, conform Centrului European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC), din totalul de 557 de cazuri înregistrate la nivel mondial.

Cel mai mare număr de infectări a fost înregistrat, până la închiderea ediţiei, în Marea Britanie (179), în Spania (132) și Portugalia (100). Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, unele focare au fost descoperite prin intermediul clinicilor pentru sănătatea sexualităţii în
comunităţi gay.

Citiți și: Crește prevalenţa obezităţii în India