Medicii stomatologi au tot mai multe probleme în practica lor profesională. Accesul redus al popu­laţiei la serviciile medicale stomatologice, impunerile financiare nedrepte, obligaţiile administrative tot mai mari sunt câteva dintre greutăţile cel mai greu de suportat. În astfel de momente, frustrările sunt la cote ridicate, iar speranţele de mai bine pot fi ușor asociate cu promisiuni de oportunitate. Schimbarea apare la orizont ca o posibilă salvare.

În momentele de necaz, uităm prea ușor lucrurile bune pe care le avem. În practica medicală stomatologică pot fi semnalate realizări frumoase și dorite care au fost materializate în ultimii ani. Dar s-au făcut și greșeli de strategie care, chiar dacă nu au produs efecte juridice, au reușit să incite la revoltă și nemulţumiri exprimate tot mai vocal. Vrem schimbare! Vrem oameni noi, care să nu fie discreditaţi în ochii noștri! Lideri ai corpului profesional al medicilor stomatologi sunt identificaţi acum cu greutăţile ivite în supravieţuirea cabinetului.

Lanţuri de cabinete versus cabinete mici

O temă mult discutată și devenită lozincă în declaraţii și, totodată, incitaţie în mediul online este ameninţarea ce planează asupra cabinetelor mici. Se spune despre conducătorii din colegiu că au luat măsuri prin care sunt sprijinite lanţurile de cabinete în detrimentul cabinetelor mici. Această acuzaţie este foarte mult diseminată. Prin schimbare, vor veni conducători noi care vor susţine și apăra cabinetele mici. Dar acei conducători sunt parte a unor lanţuri de cabinete și ei dau declaraţii prin care susţin clinicile stomatologice mari cu argumente. Ei afirmă că în cabinetele din marile lanţuri se face stomatologie complexă și de performanţă, iar cabinetele mici de prin scările blocurilor vor rămâne niște cabinete de proximitate în care se vor pune plombe și se vor face detartraje.

Este această ameninţare reală? Nu putem vorbi despre desfiinţarea cabinetelor stomatologice mici, dar trebuie să acceptăm ca reali factorii care acţionează în mod obiectiv pe piaţa de servicii stomatologice din România. Pandemia recentă a grăbit evoluţia în societate în direcţia favorizării furnizorilor de servicii medicale stomatologice de calibru mare. Costurile generate de măsurile antiepidemice și cele administrative sunt mai mici per unitate de lucru în clinicile cu multe cabinete și personal numeros. Dacă se vor lua unele măsuri pe cale legislativă, ameninţările la adresa micilor cabinete vor deveni cât se poate de plauzibile. 

Actuala scutire a cabinetelor stomatologice de obligativitatea obţinerii acreditării din partea ANMCS este o gură de oxigen pentru acestea. O eventuală revenire la forma iniţială a legii, respectiv la obligativitatea acreditării la ANMCS pentru toate cabinetele stomatologice, ar fi o lovitură prin care ar fi scoase de pe piaţa de servicii medicale stomatologice foarte multe cabinete mici. Tot prin intervenţii temeinic argumentate, CMSR a reușit să evite lansarea unei iniţiative legislative prin care se putea acorda dreptul de a deschide un cabinet medical pentru orice persoană care deţine banii necesari pentru iniţierea unei astfel de afaceri.

Interferenţe în activitatea stomatologilor

Există pe piaţa de afaceri din România firme indigene care au capacităţi de investiţii foarte mari. Un astfel de agent economic se pare că este interesat de deschiderea unui lanţ de cabinete stomatologice în orașele unde firma are activităţi comerciale. De asemenea, este în perspectivă și înfiinţarea unui lanţ de cabinete în mediul rural.

Un cabinet dentar oferă popu­laţiei din zona de amplasare a cabinetului servicii medicale de specialitate indiferent de cine este proprietarul cabinetului respectiv. Diferenţa între un cabinet particular aflat în administrarea medicului titular și un cabinet care aparţine unui lanţ de cabinete constă în altceva. Medicul stomatolog are o practică profesională definită de lege ca fiind liberală. În acest sens, medicul stomatolog are libertate deplină în a gestiona problemele medicale. El poate oferi pacientului un diagnostic și un tratament asumate și bazate pe cunoștinţele sale medicale și pe experienţa sa. În lanţurile de cabinete există o politică promovată de patronul afacerii și aceasta este orientată în primul rând pe profit. Drepturile medicului angajat sunt astfel limitate în luarea deciziilor care privesc tratamentul, acestea fiind subordonate promovării intereselor comerciale ale firmei.

Medicii stomatologi care lucrează în cabinetele lor mici, fie ele de cartier sau de la ţară, știu aceste lucruri și de aceea le este frică de o expansiune agresivă a lanţurilor de cabinete. În lumea medicală avem deja situaţia actuală a farmaciilor. Să ne aducem aminte de modul în care au fost protejate o vreme interesele profesionale ale farmaciștilor. Acum, profesia de farmacist a devenit neatractivă și la facultăţile de farmacie locurile scoase la concurs la examenele de admitere încep să rămână neocupate.

Dar dacă la farmacie un medicament poate fi eliberat de o persoană care nu este neapărat farmacist, la stomatologie un tratament poate fi acordat doar de un medic, iar acel medic trebuie să poată lua deciziile necesare fără nicio interferenţă, în acord total cu caracterul liberal al profesiei de medic stomatolog.