Din datele prezentate recent la o conferință de presă organizată de Asociația OncoPacienților „PHOENIX”, care a avut loc luni, la Institutul Oncologic București (IOB), iese în evidență faptul că melanomul provoacă 60.000 de decese anual la nivel global, din care mai mult de jumătate de decese au loc în Europa.

„Melanomul este o tumoră extrem de inteligentă, extrem de capabilă să facă față oricărui atac și asta s-a dovedit prin mortalitatea care a fost totdeauna crescută și care de-abia acum pare să cedeze”, a subliniat conf. dr. Ana-Maria Forsea, de la Spitalul Universitar de Urgență Elias, în cadrul prezentării pe care a susținut-o luni la IOB.

Ea a punctat la finalul evenimentului câteva aspecte legate de importanța medicului de familie în depistarea cancerelor de piele. Este esențial ca pacientul să fie îndrumat către un medic dermatolog, pentru a se detecta precoce eventualele probleme de la nivelul pielii. Diagnosticarea precoce se face atât prin examinarea pacientului, în cadrul examenului clinic, de către medicii de familie, cât și prin autoexaminarea pielii, lucru pe care fiecare persoană îl poate face în mod regulat, acasă, în fața oglinzii, având o sursă bună de lumină.

„Medicul de familie ar fi, în mod normal, prima linie și o piesă extrem de importantă în prevenția și depistarea cât mai timpurie a melanomului. Bineînțeles că, la modul ideal, medicul de familie ar trebui să fie primul care recunoaște semnele de alarmă, factorii de risc, elementele, indiciile de risc ale unei persoane și el ar trebui să fie cel mai în măsură să îl consilieze pe pacient pentru fotoprotecție, pentru îngrijirea familiei, pentru urmărirea și autoexaminarea alunițelor. Din păcate, acest lucru nu se întâmplă – cel puțin la noi în țară – din multe motive. Nu numai la noi în țară este problema aceasta”, a declarat dr. Ana-Maria Forsea pentru „Viața medicală”.

Un alt aspect de care a amintit experta este că rolul medicilor de familie în depistarea melanomului și a cancerelor de piele, cât și în prevenția acestor afecțiuni, este recunoscut în toată lumea. În multe țări se fac eforturi de a susține medicii de familie în acest sens, mai spune dr. Ana-Maria Forsea, iar în primul rând, susținerea lor se face prin educație.

„Medicul de familie ar trebui să fie cel care trimite pacientul către dermatolog. Ar trebui să existe o bună conlucrare. Dermatologii sunt destul de bine reprezentați în România, ei pot lucra cu medicii de familie și orice dermatolog va accepta o consultație la prima suspiciune”, a explicat dr. Ana-Maria Forsea.

Dr. Anca Lidia Kajanto, managerul Institutului Oncologic București, arată că un factor important în managementul pacientului cu melanom este colaborarea dintre medicii din mai multe specialități. Este absolut esențial ca echipa să fie condusă de medicul oncolog:

„În cazul pacientului cu melanom, sunt foarte importanți: dermatologul – cel care depistează, anatomopatologul, care dă rezultatul histopatologic și confirmă malignitatea, apoi sunt importanți chirurgul și specialistul în medicină nucleară, dar mai ales oncologul. Și să nu uităm de imagist. De fapt, medicul oncolog este cel care coordonează echipa multidisciplinară și este foarte important ca acești medici să colaboreze și să lucreze împreună”.

Pacientul cu melanom este al echipei multidisciplinare

Când este vorba de un pacient cu melanom, este esențial, spune medicul Ana-Maria Forsea, ca îngrijirea acestuia să fie realizată printr-o echipă multidisciplinară – mai ales că acestea sunt recomandările europene.

„Este clar că un pacient beneficiază de cea mai bună îngrijire dacă se întâlnesc, discută și se pun de acord asupra stării lui medicii implicați: medicul dermatolog, oncologul, chirurgul, radioterapeutul, histopatologul. Dacă, din păcate – cum se întâmplă adesea în România – pacientul este trimis de la un specialist la altul, care uneori sunt în spitale diferite sau în orașe diferite, se ajunge la o «plimbare» care duce la pierdere de timp, energie, resurse și care cauzează multă suferință”, a mai spus specialistul de la Spitalul Elias. 

În mod ideal, aceste echipe ar trebui să existe în spitale sau în unele regiuni și să funcționeze cu adevărat, iar medicii din cadrul lor să se pună de acord asupra abordării pacientului cu melanom, arată Ana-Maria Forsea: „Pentru aceasta, pe de o parte, e nevoie de colaborarea medicilor, dar pe de altă parte este nevoie și de cadrul legal și, până la urmă, de unul administrativ-financiar, care să permită acestor echipe să funcționeze și membrilor să ia decizii în comun. Deci pacientul nu mai este al unui doctor, al unui spital sau al unei specialități – nici ca responsabilitate, nici ca drepturi – ci este al echipei”.