Când privesc înspre cărţile pe care le-am publicat, câteodată încerc să rememorez contextul și modul în care acestea au ajuns să fie scrise ori tipărite.
Istoria medicinei are și nu are vreo explicaţie ori nu și-a propus să cerceteze și să aștearnă în paginile vreunei cărţi altfelitatea lăuntrului compatrioţilor noștri ascunși îndărătul halatelor albe.
Indiferent de instituţiile în care lucrează și de funcţiile pe care le deţin, oamenii exersează zilnic muţenia sau comunică prin false identităţi virtuale.
De multe ori, copil fiind, nu înţelegeam de ce Lilioara trebuie să plece la serviciu și duminica. Aveam să aflu mai târziu, când am priceput de ce ea a fost așa de muncită.
„Voi păstra profesorilor mei respectul și recunoștinţa datorate” – este fraza înscrisă în fruntea milenarului „Jurământ al lui Hipocrat”. Sunt, probabil, variate modalităţile prin care alumnii ar avea prilejul să-și dovedească proaspătă memoria faţă de această juruinţă.
Viaţa intimă îi fascinează și îi tulbură deopotrivă pe cei pentru care flăcăruia existenţei le este întreţinută zilnic de bomboane agricole și de shawarma.
În era internetului și a informaţiilor obţinute facil, percepţiile se pot forma rapid și distorsionat.
Academia de Științe Medicale a anunțat recent că profesorul Ștefan Constantinescu, membru titular al acestei academii, este noul președinte al Federației Europene a Academiilor de Medicină (FEAM).
Românii asociază aparenţa cu performanţa, faţada cu valoarea. Au o teamă de evaluare negativă extrem de mare.
Indiferent de cât de greu ne-a fost, greutăţile au fost infinit mai mari pentru aceia a căror „vină” a fost că s-au născut într-o familie ori un loc „nepotrivite”.
Recent, la un post TV, împreună cu doi jurnaliști am alcătuit un juriu care analiza și nota prestaţia a două prezentatoare. Trei știri au intrat în atenţia mea spre a le comenta.
M-am bucurat să pot înlesni apariţia unei lucrări despre două personalităţi de care sunt profund atașat. Acum regret, dar e târziu!
Ieșeam de la o întâlnire cu un grup de profesori. În faţa ușii de la intrare surprind o conversaţie. Dădea amplu din extremităţile superioare și vorbea așa de tare de i se umfla masca precum pânzele corabiei.
Studenţii mediciniști scriu, desenează sau se exprimă artistic în diverse moduri. Pe cât ne stă în putinţă, încercăm să îi sprijin în acest demers explorator și de exprimare a sinelui.
Puţini au fost profesorii pe care să-i port cu mine de-a lungul vieţii. Îmi vin în minte, mai curând, exemplele nefericite.
Interacţiunile prin intermediul reţelelor de socializare, indiferent de scopul lor, răpesc timpul necesar unei vieţi trăite din plin.
Misiunea declarată a învăţământului superior este prea puţin compatibilă cu programa de învăţământ – în defavoarea celor pe care își propune să îi instruiască.
Am urmărit cu interes seminarul online pe care l-a susţinut unul dintre psihanaliștii invitaţi să participe la instruirea unor rezidenţi, psihologi, asistenţi sociali, preoţi și juriști români.
Corpul, intimitatea, sexualitatea, reproducerea și nașterea erau ale Statului comunist, care, prin toate metodele, directe ori subtile, își declara grija paternalistă faţă de cetăţenii săi.
Mi-am început drumul în istoria medicinei cercetând trecutul profesional și personal al Elenei Densușianu-Pușcariu, cea despre care se spune și se scrie că este prima femeie profesor universitar de oftalmologie, dacă nu din lume, cel puţin din Europa.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe