Deschid site-ul ProRally.ro și observ o imagine – din arhiva „Fototecii medicinei românești” – care ilustra un text despre „Povestea chirurgului român care a reușit să se auto-opereze…”.

Studiul pe care l-am publicat în 2015 pe unul dintre cele mai importante portaluri de știri din România devenise opera lui Ciprian Carol – „Scriitor. Expert în muzică. Junkie de cafea. Internet entuziast. Fanatic independent de bacon. Specialist web. Twitter savant”.

Eruditul-evanghelist a confecţionat o postare în care ne cita, deopotrivă, pe doctorul Tzaicu și pe mine. Primul „menţiona” ceva, iar cel de-al doilea „mărturisea” ceva.

Este inutil să precizez efortul documentării și faptul că ceea ce există acum pe internet nu este decât o mică parte din „Dosarul Alexandru
Tzaicu”. Sau faptul că zona mea lombară a avut mult de suferit după ce, fără să realizez atunci, am stat așezat și am scris ore în șir, fără
întrerupere.

Pârâtul de mai sus nu este un caz singular în ceea ce privește studiile ori textele pe care le-am publicat de-a lungul vremii. Anul trecut, deschizând Ziarul de Iași, începui să mă citesc, dar sub un alt nume.Mă pișcam să fiu sigur că nu dorm și îmi făceam griji în legătură cu memoria, neamintindu-mi dacă începusem să scriu cu pseudonim.

„Grigore T. Popa – medic pe frontul Primului Război Mondial”, text publicat în Revista Timpul, în decembrie 2016, apărea, trei ani mai târziu, într-un cotidian ieșean, cu titlu asemănător, având alt autor.

După ce l-am sunat pe directorul publicaţiei, articolul a fost șters de pe site, rămânând însă, pentru posteritate, în forma printată, iar copistul și-a cerut scuze, recunoscându-și meteahna.

În urmă cu câţiva ani, dr. Dorin Armioni mi-a trimis pe adresa profesională o scrisorică. În misivă îmi scria că Maria Cristina Ploscă le împărtășea cititorilor revistei Ţara Bârsei articolul „Elena Densușianu – prima femeie medic oftalmolog”.

Semnatarul scrisorii citise studiile pe care le publicasem despre
Elena Densușianu-Pușcariu și a comparat unul dintre textele mele cu cel zugrăvit de dna Ploscă. Citez din epistola primită:

„Doamna cu pricina s-a inspirat peste 80% din articolul dv., ceea ce înseamnă compilaţie, ca să nu-i spunem furt ordinar. Pentru a-i da un iz de autentic, autoarea a scos fraze importante din lucrarea dv. și, îmbrăcând-o cu alesele sale cuvinte, a reușit să le dea alt sens. (...) Rar mi-a fost dat să citesc un articol de o pagină și jumătate cu 6 trimiteri la subsol, din care 5 sunt din articolul care vă aparţine”.

Nu i-am răspuns doctorului Armioni, și îi cer scuze public, și nici nu am întreprins vreun demers către revistă, ori înspre doamna, despre care am aflat că activează la Muzeul Civilizaţiei Dacice și Romane din Deva și este expert pentru protejarea Patrimoniului Cultural Mobil.

Dintre cele 40 de puncte pe care trebuie să le întrunească o persoană – pentru a fi acreditată expert – unul îl constituie publicarea de studii și articole în reviste de specialitate. Când veţi vedea undeva un titlu ca al doamnei, să vi se activeze alarma: „Atenţie, expert! Extremă urgenţă!”.