Cartea Relaţia medic-pacient în practica medicală, apărută anul acesta, la editura ALL, nu este un curs universitar, nu încearcă să impună un canon, ci mai degrabă încearcă să pună la masa discuţiilor un cuplu pe cale de a divorţa – medicul și pacientul.

Pandemia a dezvăluit o criză profundă de încredere între acești doi parteneri. Pacienţii nu par să mai aibă încredere în medici și medicină, medicii nu mai au încredere în cooperarea pacienţilor.

În ciuda devotamentului și chiar a eroismului unor medici, în ciuda generozităţii și bunăvoinţei unor pacienţi, lucrurile nu par să se îndrepte. Această evoluţie nu a apărut cu ocazia pandemiei.

Declinul relaţiei medic-pacient a început demult, iar dr. Sever-Cristian Oană s-a mai ocupat de problemă în articole ocazionale. Cauza acestei crize, consideră autorul, nu stă în slăbiciunile omenești ale celor doi parteneri, ci în faptul că între ei s-a infiltrat un terţ: „statul și instituţiile sale denumite neutru, terţ plătitor”.

Fie că sunt asigurări de stat, fie că sunt private, aceste instituţii încep să aibă treptat propriile obiective care diferă de acelea ale pacienţilor sau medicilor, ne-a declarat medicul ulterior apariţiei cărţii: „Deși este evident că fără asigurări nu putem acorda asistenţă medicală decentă întregii populaţii, totuși apar și unele efecte perverse, cum zic sociologii”.

Abordare ierarhică în zece capitole

Autorul explorează relaţia medic-pacient din mai multe unghiuri în încercarea de a ne oferi o imagine cât mai clară, care ne poate conduce către posibile soluţii acceptabile pentru partenerii sociali. Ordinea capitolelor reflectă o abordare ierarhică.

Primul capitol explorează etica relaţiei cu toate complexităţile și meandrele ei. Următorul trece de la analiza filozofică la descrierea sociologică a relaţiei din diverse perspective ideologice. Al treilea capitol este dedicat știinţei comunicării și artei conversaţiei medic-pacient, în timp ce al patrulea se ocupă de sentimentele medicului.

Capitolele cinci și șase explorează direct relaţia terapeutică din perspectiva psihologică, iar următoarele trei sunt dedicate pacientului, abordând teme precum eroarea medicală, consimţământul, valorile pacientului. Cele trei anexe prezintă mai în detaliu unele aspecte tehnice ale relaţiei. Capitolul final, al zecelea, este un apel foarte personal al autorului către confraţii săi medici, pentru evitarea dezumanizării medicinei.

Una peste alta, cartea dă de gândit. Nu are aroganţa să impună soluţii, dar este evidentă direcţia spre care arată: nevoia de o refundamentare a relaţiei medic-pacient pe încredere. Încrederea este cel mai valoros capital social. Mesajul explicit al autorului este că o resetare a relaţiei este posibilă și necesară pentru a evita dezumanizarea medicinei.

Citiți și: Util pentru clinician