Cadru didactic universitar și poetă, cu rezultate remarcabile în ambele arii de preocupări, conf. dr. Simona Trifu se prezintă în ipostaza de coordonator al antologiei de poezie contemporană Xenomorfie. Pe coperta a patra a volumului aceasta a inserat adagiul „xenomorfia, perspectivă hipertrofiată la umbra sirenei de sticlă”. Un elogiu sintetizant adus cunoașterii care nu poate exista în afară iubirii și sacrificiului, din celebra povestire a lui Hans Christian Andersen.

Caracterul specios al titlului își are explicațiile în vechime: termenul a fost creat de oamenii de știință încă din perioada când greaca veche și latina contribuiau, prin prestigiul lor, la înzestrarea cu nume a tuturor cuceririlor din sfera cunoașterii lumii înconjurătoare. Compus prin aglutinarea lui xenos („străin”) cu morfi („formă”), proiectul acestei antologii conține versurile a 30 de autori. Prin cultura și preocupările lor spirituale, ei sunt îndreptățiți să confere conceptului stabilitatea acestei definiții pentru o comunitate spirituală formată din poeți consacrați, autori debutanți, poeți psihologi uniți, dar și diferiți, care își discursivizează liric emoțiile, prin liantul conceptului ales în titlu. 

Prezentarea poeților din cele 310 pagini ale antologiei aparține Simonei Trifu. Sensibilitatea poetei și experiența de decenii a psihologului se împletesc aici, contribuind la obținerea „tabloului de grup”. Acesta este realizat în cuvinte pline de căldură sufletească și trăire empatică, cu subtile jocuri luminiscente, nuanțe ori palori desprinse de pe chipurile celor care, la rândul lor, își (auto)definesc biografiile personale și idealul estetic. Efectul este, desigur, spectaculos. 

Nu în ultimul rând, trebuie amintită fericita împletire a lirismului cu arta, ilustrată în volum de artistul plastic și poetul Alex Ivanov. Contribuția sa conferă antologiei o personalitate aparte, adăugată conceptului într-o întreită împletire: poezie, psihé, pictură. 

În acest ambient fericit structurat, poeziile se metamorfozează în picturi cuvântătoare și alternează cu muzicalitatea imaginilor ce le însoțesc. Toate la un loc formează o carte obiect de artă, o antologie frumoasă pe dinăuntru și pe dinafară, pentru realizarea căreia nu pot decât să apelez la cunoscuta propoziție argheziană: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!”.