Prof. dr. Sergiu Pașca activează la Universitatea Stanford, din Statele Unite, iar anul acesta i s-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Medicină și Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca. Am discutat cu el despre importanţa cercetării și viitorul psihiatriei.

Carte de vizită:

• Director fondator al primului program de organogeneză a creierului uman
• Investigator Robertson în celule stem al New York Stem Cell Foundation
• Investigator Ben Barres în neurodegenerare al iniţiativei Chan-Zuckerberg
• Șef asociat de divizie, la Departamentul de Psihiatrie de la Universitatea Stanford

Este foarte important ca medicii să înţeleagă cercetarea fundamentală.

Lucrările dv. vizează psihiatria și știinţele comportamentale. Care credeţi că ar trebui să fie următorii pași în bolile psihice?

Din păcate, și în prezent ele se tratează ca acum două secole. Bolile psihiatrice sunt încă diagnosticate prin observarea comportamentului pacienţilor. Sigur, diagnosticul e mult mai rafinat astăzi decât înainte. Însă, faţă de orice ramură a medicinei, psihiatria rămâne în urmă. Aceasta în condiţiile în care una din cinci persoane suferă de o boală psihiatrică. Mecanismele acestor boli la nivel molecular nu sunt cunoscute. În ultimă instanţă, terapiile curative rezultă din studii moleculare. Este mult de muncă în această direcţie. Am văzut, în ultimele decenii, cum multe dintre formele de cancer pot fi realmente vindecate ca urmare a utilizării biologiei moleculare în cancer. În bolile canceroase, ţesutul este ușor disponibil. Pentru psihiatrie, organul de interes, creierul, nu este, din păcate, imediat disponibil pentru studiu. De aceea, pe parcursul ultimului deceniu, laboratorul meu a lucrat și lucrează intens pentru a dezvolta noi metode noninvazive, care ne permit să studiem biologia acestor boli, fără a utiliza ţesut cerebral de la pacienţi. Și este doar începutul.

Care este viziunea dv. despre psihiatria viitorului?

Viziunea mea pentru viitor este că și psihiatria va fi ancorată în biologie și vom avea, la un moment dat, o psihiatrie moleculară. În prezent, organoizii sunt folosiţi pentru testarea medicamentelor pentru cancer. Vom vedea tot mai mult aceste modele celulare umane folosite în diferite patologii. În principiu, ideea este că putem construi în mod neinvaziv de la un pacient fie celule ale creierului, fie ale altui organ. (...) Am putea construi modele în laborator, în care să testăm medicamentele respective înainte de a le aplica pacientului. Nu suntem în măsura în care să putem translaţiona clinic, dar aceasta este direcţia spre care ne îndreptăm.

Tratarea autismului, un deziderat

În ziua de astăzi se vorbește tot mai mult despre autism. Cum credeţi că va evolua gestionarea acestei afecţiuni?

Autismul nu este o singură boală, este un grup mare de boli în care componenta genetică este foarte importantă. Ceea ce comunitatea face tot mai mult în ultimii ani este să identifice subforme de autism, majoritatea dintre ele genetice. O unitate într-o anumită genă cauzează o anumită formă de autism. În comunitatea știinţifică nu credem, în general, că va exista un singur tratament pentru autism. Poate vor exista mai multe tratamente pentru autism, dar sper că vom avea opţiuni terapeutice pentru toate aceste forme. Poate va dura 5, 10, 50 de ani, dar, în ultimă instanţă, bolile psihice sunt boli ale creierului, ancorate în biologia lui. Ce facem noi este să demistificăm aceste boli psihiatrice.

Ce ne puteţi spune despre cercetările privind sindromul Down?

Îl avem în vedere. Sindromul Down este tot o formă de dizabilitate intelectuală, cauzată de o formă genetică. Terapiile genetice câștigă tot mai mult teren și devin tot mai fezabile de a fi translaţionate. Sper că vom vedea o revoluţie în ceea ce privește terapia și pentru bolile neurologice și psihiatrice.

Cercetarea duce la transformări

Ce părere aveţi despre cercetarea fundamentală?

Ca medic, poţi face cercetare clinică, aceasta având importanţa ei. Cercetarea fundamentală, în ultimă instanţă, este cea care aduce și duce la transformări, la înţelegerea biologiei, a medicinei. Aduce noi tratamente, necesită o altă traiectorie și un alt efort mult mai susţinut. Văd un efort făcut în mod continuu de conducerea UMF „Iuliu Haţieganu” pentru mediciniștii care vor să se ocupe de cercetare fundamentală.

Aţi fost, la rândul dv., student al UMF Cluj-Napoca. Ce vă amintiţi din perioada de studenţie?

Îmi amintesc cu mult drag de perioada studenţiei mele. În cadrul ei nu numai că am studiat, ci mi-am început și cercetarea. Nu este o onoare mai mare pentru cineva din mediul academic decât să primească onoarea propriei universităţi. Sunt fericit pentru materializarea acestui eveniment, sunt fericit și pentru că văd aici mediciniști care vor să facă cercetare. Este cel mai important lucru, până la urmă, să încurajăm și să îndreptăm noile generaţii spre cercetare. Mai ales acum, când sunt mai multe resurse, iar UMF Cluj-Napoca este mult mai conectată extern decât era cu 20 de ani în urmă.

Care este mesajul dv. pentru studenţi?

Să se implice în cercetarea fundamentală și, dacă nu doresc, să facă cercetare biomedicală. Este important pentru fiecare medic, chiar și pentru medicii de familie, să înţeleagă cum au fost și cum sunt descoperite terapiile. Aceasta cu atât mai mult cu cât vedem atât de multă dezinformare în jurul nostru. 

Celebrarea și expresia înaltei consideraţii a activităţii știinţifice

Acordarea titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Medicină și Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca profesorului Pașca nu este altceva decât celebrarea și expresia înaltei consideraţii a activităţii știinţifice a acestuia. Activitatea sa este orientată spre înţelegerea legilor fundamentale care guvernează dezvoltarea și funcţionarea creierului uman, dar și pe identificarea mecanismelor moleculare care duc la boli neuropsihice. În centrul atenţiei se află autismul, sindromul Down și schizofrenia.

Laboratorul condus de prof. dr. Sergiu Pașca a dezvoltat și dezvoltă metode care permit crearea, din celule stem, a ţesutului tridimensional nervos funcţional uman. Anul trecut, profesorul Pașca a publicat un studiu în revista Nature. Cercetarea sa a demonstrat că organoizii care imită creierul uman pot fi transplantaţi în cortexul cerebral, acolo unde se află controlul motor al șoarecilor nou-născuţi, influenţând comportamentul rozătoarelor. 

El a creat în laboratorul său trei organoizi, unul care seamănă cu un cortex uman, un al doilea ca o măduvă a spinării, al treilea fiind un mușchi uman. Cei trei au fost uniţi într-un singur ansamblu, generând calea care controlează mișcarea, dar și contractarea mușchilor. În prezent, laboratorul condus de prof. dr. Sergiu Pașca se concentrează pe studierea sindromul Timothy și a sindromului Phelan-McDermid.