CARTE DE VIZITĂ:

• Medic primar Boli infecţioase
• Medic specialist Medicină internă
• Președinte al Societăţii Române de Boala Lyme (2011-prezent)
• Vicepreședinte Societatea Română de Medicină de Voiaj (2016-prezent)
• Domenii de interes: sepsis, infecţii fungice invazive, infecţii cu transmitere prin vectori; infecţii asociate asistenţei medicale

Cum credeţi că va evolua pandemia de COVID-19?

Este greu de spus. Dacă nu se produc mutaţii semnificative, care să ducă la o variantă mai agresivă a virusului, probabil că vom avea o incidenţă oarecum constantă sau poate chiar în descreștere, având în vedere că experienţa ultimelor luni arată că numărul de cazuri se menţine aproximativ constant.

Trebuie să avem în vedere faptul că virusul acesta ne creează tot felul de surprize și nu este exclus ca în continuare să prezinte mutaţii, care să ne facă mai vulnerabili sau să determine boli mai severe. Dar la momentul actual, Omicron nu pune probleme semnificative de spitalizare. Sunt multe cazuri, însă majoritatea sunt ușoare și se pot gestiona la domiciliu.

Cum aţi caracteriza pacientul român după doi ani de pandemie?

Cred că toţi ne-am cam obișnuit cu infecţia cu virusul SARS-CoV-2. A început să devină o răceală și mulţi pacienţi o tratează ca atare. Nu mai creează panica pe care a creat-o iniţial. Atitudinea faţă de vaccinare nu s-a modificat nici ea. După cum aţi văzut, vaccinarea a scăzut peste tot în lume.

Tratamentele trebuie cunoscute

Care este în prezent situaţia tratamentelor împotriva infecţiei cu SARS-CoV-2?

Avem tratamente, chiar tratamente orale, care se pot administra la domiciliu și pe care pacientul ar trebui să le cunoască. Medicul de familie ar trebui și el să le cunoască și să le recomande imediat ce un pacient este diagnosticat. Pentru că aceste tratamente sunt terapii virale, iar efectul lor este cu atât mai bun cu cât se administrează mai repede după debutul bolii. De preferinţă în primele trei zile.

Comparativ cu anul 2020, cum arată astăzi o zi din viaţa dv. profesională?

S-a modificat mult. În 2020 eram preocupată 24 de ore din 24 de pandemie, iar acum, ca toată populaţia globului cred, am încă în vedere pandemia, dar m-am preocupat mai mult de bolile infecţioase, așa cum le cunoaștem și cum le-am tratat dintotdeauna.

Care este la ora actuală situaţia în ceea ce privește bolile infecţioase?

Timp de doi ani, ele au fost diseminate în diverse spitale, la diverse alte specialităţi, și acum încercăm să le readucem în spital, să revină pacienţii să fie trataţi de noi. Trendul este însă lent crescător, adică pacienţii încep să revină, dar nu la numărul care exista înainte de pandemie. Probabil că încă le este frică de COVID-19, și de aceea evită intrarea în spital.

Există reţineri, însă noi ne-am dori foarte mult ca ei să revină în unităţile sanitare, să aibă încredere în noi, pentru că acum avem multă experienţă în ceea ce privește protecţia faţă de virusul SARS-CoV-2 și, cu siguranţă, îi păzim și avem grijă să nu se infecteze.

Cazurile disperate sunt tot mai frecvente

Pe o scală de la 1 la 4, care sunt bolile infecţioase care vă îngrijorează cel mai mult și care predomină la ora actuală?

În ultima perioadă, la noi în spital vin tot mai multe cazuri disperate, care nu au putut fi rezolvate de alte specialităţi, și nu patologii anume. Avem multe cazuri de germeni multirezistenţi – aceasta ar fi una dintre problemele mari cu care ne confruntăm și pe care încercăm să le rezolvăm. Apoi sunt pacienţii cu infecţii severe, precum endocardite, sepsis, infecţii osteoarticulare, pe care le tratam și înainte și care în ultimii doi ani au trecut printr-o perioadă dificilă.

Există o corelaţie între stilul de viaţă și apariţia acestor infecţii?

Este foarte greu de spus dacă obiceiurile au un rol în infecţiile acestea. Aș zice că, probabil, din cauza atitudinii noastre în ceea ce privește utilizarea antibioticelor avem mai mulţi germeni multidrog rezistenţi decât au alte ţări.

Aceștia sunt foarte greu de tratat și necesită terapii de durată. Însă multe spitale nu-și permit să accepte pacienţi cu tratamente antibiotice de lungă durată, pentru că acestea cresc foarte mult costurile.

Dacă ar fi să facem o paralelă între costurile generate de vindecarea bolilor infecţioase și cele determinate de tratarea COVID-19, care sunt mai costisitoare?

Întotdeauna tratamentul bolilor infecţioase a fost mai scump decât cel asociat infecţiei cu SARS-CoV-2, pe de-o parte, pentru că tratamentul COVID-19 a fost subvenţionat de stat. Pe de altă parte, în timpul acestei pandemii, cantitatea utilizată de antibiotice a fost mult mai mică, iar cele folosite au fost ieftine.

Vaccinul gripal, esenţial

Ne apropiem de sfârșitul anului și vom intra din nou în sezonul virozelor. Cum ar trebui să le privim?

La fel ca și până acum. Populaţia ar trebui să se raporteze la aceleași măsuri de prevenţie care au fost în vigoare în cazul pandemiei de COVID-19. Trebuie avute în vedere mai ales distanţarea fizică și vaccinarea antigripală. Este un vaccin pe care îl recomand tuturor. În ceea ce privește celelalte viroze care ar putea apărea, vor fi ușor de gestionat probabil la domiciliu sau în ambulatoriu.

Putem vorbi de o acutizare a patologiilor deja existente la un pacient, în raport cu infecţiile respiratorii?

Da, întotdeauna a fost această problemă. Infecţiile respiratorii au agravat patologia cardiologică și respiratorie cronică. Deci este posibilă o agravare a lor în această perioadă.

Se îndreaptă tinerii spre specialitatea Boli infecţioase?

Se îndreaptă, da, însă nu așa de mult pe cât mi-aș dori (...). În general, cei care pornesc pe acest drum îl duc până la capăt. Am avut totuși și cazuri de tineri care au renunţat pe parcurs, pentru că li s-a părut o specialitate obositoare, solicitantă.

Și așa și este, pentru că noi tratăm foarte puţine boli cronice și foarte multe afecţiuni acute. Suntem un fel de urgentiști de boli infecţioase, iar acest lucru este solicitant. De asemenea, expunerea aceasta, pandemia de COVID-19, a fost o mare provocare pentru noi, pentru întreaga lume, de fapt. Mai ales la început, când încă nu știam foarte multe despre SARS-CoV-2, stresul a fost foarte mare.

Ulterior, ne-am mai liniștit, însă din cauza nevoii foarte mari de personal, cel puţin anul trecut, am fost nevoiţi să „aruncăm în apă” medicii rezidenţi, iar pentru ei a fost o perioadă foarte grea. Practic, i-am determinat să facă tot ce ar fi trebuit să facă dacă erau medici specialiști. Aș zice chiar că am avut mai mult burnout la rezidenţi decât la medicii specialiști.

Citiți și: Dr. Ana Maria Doscan: „Bătrâneţea nu este o boală”