Dezbaterea publică „Diabetul Zaharat în România 2026: Dialog și Parteneriat pentru Sănătate” a avut loc marți, 12 mai, la Palatul Parlamentului. Dezbaterea a reunit la aceeași masă: membri ai Parlamentului din Comisiile de Sănătate, Buget și Finanțe; reprezentanți ai Ministerului Sănătății, CNAS, ANMDMR, ANMCS, INSP; medici diabetolog; reprezentanți ai asociațiilor de pacienți din toată țara; pacienți cu diabet de tip 1 ș.a.m.d. 

Într-un moment în care agenda publică este dominată de turbulențe politice, o altă temă majoră rămâne pe masa decidenților: diabetul din România – au motivat organizatorii alegerea temei pentru această dezbatere publică. 

Citiți și: Rodica Molnar, președinta ASCOTID Mureș: „Copiii noștri încep deja să se simtă pacienți europeni” 

Evenimentul „Diabetul Zaharat în România 2026: Dialog și Parteneriat pentru Sănătate” a fost organizat de Asociația Copiilor și Tinerilor Diabetici Mureș (ASCOTID), la împlinirea a 20 de ani de activitate în sprijinul pacienților.

Pacienți, medici, parlamentari și autorități-cheie au adus ieri în discuție nu doar problemele sistemului, ci și blocajele care întârzie soluții esențiale pentru sute de mii de români. Despre provocările din Programul Național de Diabet și nu numai am stat de vorbă cu Rodica Molnar, președinta ASCOTID. 

„Nu puteam să las să treacă nemarcați cei 20 de ani de muncă asiduă în folosul comunității pacienților cu diabet. Trebuie să ne aducem aminte de unde am plecat și unde am ajuns. Am străbătut 20 de ani de mari provocări, de frustrări, de împliniri, de neîmpliniri și să propunem niște strategii pe viitor”, a declarat Rodica Molnar pentru „Viața Medicală”. 

De ce a fost organizată dezbaterea aceasta în București? „Pentru că este locul cel mai potrivit: în Parlament, unde autoritățile ne onorează cu prezența”, a mai spus reprezentanta ASCOTID. 

Ani fabuloși alături de copiii cu diabet 

Președinta ASCOTID a transmis, cu prilejul dezbaterii de ieri de la Parlamentul României, un mesaj-cheie: „Ce reprezintă cei 20 de ani? Sunt ani fabuloși pe care i-am trăit în preajma copiilor cu diabet și în preajma familiilor acestora. Ani în care am învățat extrem de mult de la ei. Ani în care am fost motivată să nu renunț să lupt pentru ei. Sunt ani în care am plâns de tristețe, de neîmpliniri, dar am plâns și de bucurii și împliniri – atunci când am obținut ceva pentru acești pacienți. Și, desigur, povestea ASCOTID continuă”. 

Nu de fiecare dată autoritățile dau curs solicitărilor pacienților cu DZ1

Despre pacienții pe care îi reprezintă, doamna Rodica Molnar a explicat că „noi încă suntem în impas cu anumite lucruri și consider că, după 20 de ani, un mare of și-un impediment este neconsecvența. Sau mai bine spus inconsecvența autorităților vizavi de tot ce revendică pacienții, lipsa dialogului, pentru că nu de fiecare dată [autoritățile] dau curs solicitărilor noastre. Cred că dacă ar avea loc și un dialog real, nu formal, lucrurile ar decurge altfel. Un mare of este subfinanțarea Programului Național de Diabet și cred că acești pacienți merită mai mult decât să fie considerați niște statistici”. 

În esență, președinta ASCOTID Mureș spune că vrea ca autoritățile să înțeleagă că fiecare pacient cu diabet zaharat este un caz particular: 

„Fiecare caz trebuie tratat ca atare, el nu este o statistică. Nu este o cifră în raportările Ministerului sau a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Noi avem niște revendicări absolut firești, ele nu sunt senzaționale. Nu cerem decât tratamente adecvate la nivelul celorlalți pacienți din Europa. Nu cerem nimic deosebit, pur și simplu vrem să fim tratați ca pacienți, să avem dreptul la analize, investigații, tratamente, medicații. Cred că este absolut firesc ceea ce cerem noi”, a mai punctat Rodica Molnar pentru „Viața Medicală”.

E nevoie de politici publice eficiente 

Discuțiile de ieri din Parlament s-au axat, în primul rând, pe viața pacientului cu diabet din România. Un alt mesaj pe care a vrut să îl aducă în prim-plan președinta ASCOTID Mureș se referă la autorități, la actorii politici: 

„Aș vrea să știe că toate politicile astea publice eficiente pe care le construim sau le construiesc [politicienii] trebuie să asculte vocea pacientului. Iar pacientul să fie acolo, parte din luarea deciziilor. Pentru că altfel nu este suficient să contabilizezi un pacient în bani. Trebuie să te gândești și la nevoia lui. Aș sublinia că nu trebuie să-l tot judecăm pe pacient, să nu zicem că pacientul vrea analize, pacientul vrea bani. Nu! Pacientul vrea să aibă un tratament adecvat, fără să mai fie acuzat că este pacient. El nu și-a dorit să fie pacient – eu acum mă refer strict la diabetul de tip 1”. 

Diferențe între diabetul tip 1 și diabetul tip 2 

„Toată lumea aruncă cu pietre în pacienții cu diabet de tipul 2”, a subliniat Rodica Molnar, ea amintind totodată că autoritățile și medicii trebuie să-l ajute pe acel pacient să înțeleagă ce are de făcut:

„Partea de educație lipsește lipsește cu desăvârșire! La diabetul de tip 1 suntem autodidacți. Sunt o mână de medici [diabetologi] în țara asta care se ocupă cu dăruire, cu empatie de acești copii insulinodependenți cu diabet de tip 1care au nevoie de o educație permanentă”. 

În cadrul dezbaterii de ieri de la Parlamentul României s-a discutat, printre altele, de tehnologia în diabet, de pompele de insulină, de dispozitive de ultimă generație, de senzori de monitorizare continuă a glicemiei, de consumabile. Discuția s-a îndreptat inclusiv spre posibilitatea distribuției consumabilelor și senzorilor de glicemie prin farmaciile cu circuit deschis. 

„Vorbeam azi de tehnologii. Păi ca să porți asemenea device-uri, tu, ca pacient, trebuie să știi ce să faci cu acele device-uri. De asta contează foarte mult ce medic te îngrijește și te educă. Iar la diabetul de tip 2 este nevoie de o echipă mixtă. Lipsește echipa mixtă! Am s-o spun cu mâna pe inimă, chiar dacă supăr lumea medicală. Unde e echipa mixtă? Pacientul merge la medic și zice: «Doamna doctor, îmi dați un bilet să mă duc la medicul x?». Nu ăsta e circuitul real! 

Circuitul corect este ca pacientul să fie trimis și monitorizat, să vadă că este băgat în seamă de medic. Pentru că altfel, pacienții se pierd prin toată birocrația și prin tot circuitul ăsta greoi. Asta mi-aș dori! Ăsta este un of al meu, că nu se îmbunătățește circuitul pentru ca starea pacientului să conteze și să crească calitatea vieții pacientului”. 

În încheiere, președinta ASCOTID a subliniat că s-a vorbit în cadrul dezbaterii de ieri prea puțin despre diabetul de tip 2 și că ar mai fi fost multe lucruri de spus despre prevenția diabetului zaharat de tip 2, despre gestionarea complicațiilor cronice ale acestei boli și despre aderența pacienților cu DZ2 la tratament. 

În concluzie, mesajul doamnei Rodica Molnar este că scopul nu este ca fiecare să-și apere pătrățica – politicieni, autorități, medici ori pacienți: 

„Scopul nostru comun ar trebui să fie creșterea calității vieții pacienților. Astfel ar avea și ei, politicienii, mult mai puțin de lucru dacă s-ar investi pe prevenție și pe educație [în diabetul de tip 2]”.