Medicul Ela Bănică (foto) este specialist în ortodonţie și ortopedie dento-facială din București. În ultimii ani, obiectivul său a fost – și este în continuare – să-i ajute pe copii să nu se dezvolte cu mari probleme scheletale. În astfel de cazuri, odată ajunși la vârsta adultă, ei ar avea nevoie de extracţii de dinţi permanenţi în scop ortodontic, chirurgie și tratamente lungi, complicate și foarte scumpe. De aceea, prevenirea problemelor din sfera dentară trebuie să înceapă cât mai devreme. 

În calitate de specialist în ortodonţie și ortopedie dento-facială, dr. Ela Bănică se ocupă de prevenţie și de corectarea poziţiei maxilarelor pentru micii pacienţi, ajutând la rezolvarea cauzelor care produc malocluzia și mușcătura incorectă. În felul acesta, îi îndreaptă pe o direcţie care să îi ajute să fie adulţi mult mai sănătoși. Dacă cel mic este ajutat de un ortodont să crească în mod corect, acest lucru se va traduce ulterior prin mai multe beneficii: 

„Cu cât începeţi mai devreme cu măsuri preventive, cu atât este mai bine, și veţi avea o satisfacţie mai mare. Pentru că acel copil se dezvoltă tot mai corect. Creierul lui, nervii intracranieni, întregul corp funcţionează mai bine, iar maxilarele încep să crească natural, așa cum natura a prevăzut”. 

Influenţă genetică... și nu prea 

Fiecare dintre noi are un „set-up”, un plan pentru a crește corect, completează specialista în ortodonţie și ortopedie dento-facială. Cu toate acestea, de-a lungul vieţii, intervenim cu diverși factori din mediul în care trăim. Pe lângă ei, pentru fiecare persoană „există și o moștenire genetică. Dar ponderea acesteia este destul de mică și nu are un rol atât de mare pe cât crede lumea în dezvoltarea malocluziilor”. Sunt părinţi care vin la cabinetul ortodontului și spun: „A moștenit...!”. După cum explică specialista, „influenţa genetică există, dar este redusă. Predomină ceilalţi factori: stilul de viaţă, mediul în care trăim, factorii funcţionali și chiar factorii epigenetici”. 

În ceea ce privește factorii epigenetici, aceștia includ toate celelalte cauze și influenţe care afectează organismul micului pacient. De exemplu, pastilele sau suplimentele luate de mamă în timpul sarcinii, vaccinurile administrate bebelușului și multe alte aspecte legate de alimentaţie, poluare etc. Toate acestea au un impact semnificativ asupra parcursului pacientului pediatric, influenţând dezvoltarea corectă sau incorectă, inclusiv la nivel scheletic.

 „Astfel, dacă lucrăm cu pacientul și abordăm acești factori încă de la început, impactul lor va fi minimizat și se va permite o creștere naturală mai armonioasă.” 

Părinţii ar trebui să înţeleagă că o vizită la un medic specialist ortodont este o etapă obligatorie în dezvoltarea sănătoasă a copilului, subliniază dr. Ela Bănică: 

„Nu poate fi acuzat un părinte că nu înţelege că se instalează o mal­ocluzie. Mai grav este faptul că unii colegi dentiști și ortodonţi nu recunosc acest lucru. Prin urmare, nu aș aștepta ca un părinte să fie conștient de aceasta”. 

De aceea, este indicat ca părinţii să își ducă micuţul la un control de rutină la specialiști în ortodonţie și stomatologie pediatrică: 

„Ar trebui să fie obligatoriu atât consultul la medicul dentist pediatru, cât și consultul la un medic ortodont cu competenţe în tratarea copiilor. Părinţii trebuie să înţeleagă că un ortodont, în zilele noastre, poate trata adolescenţii și tinerii cu dinţi permanenţi. Pregătirea și formarea lor reprezintă peste 90% din acest proces”. 

Copilul e tratat de medic, nu de un brand 

Pe de altă parte, pentru ca un medic să fie bine pregătit, acesta are nevoie de studii și supraspecializări. Prin urmare, părinţii ar trebui să se informeze cu privire la studiile postuniversitare și post-rezidenţiat ale medicului ortodont, înainte de a merge la cabinetul acestuia împreună cu copilul:

„Nu mă refer doar la participarea la congrese. Participarea la un congres nu înseamnă că a absolvit o supraspecializare sau un master. Un master implică cel puţin un an de studii, de obicei doi ani”. 

Concluzionând, ar fi necesar ca părinţii să se concentreze nu pe aspecte precum locaţia luxoasă a clinicii, brandul sau renumele unor lanţuri de clinici dentare, adaugă dr. Elan Bănică, „ci ar trebui să se informeze cu adevărat asupra pregătirii medicului respectiv. Pentru că copilul este tratat de un medic, nu de un brand sau de o reţea de clinici”.

Este important ca părinţii să cerceteze și să afle ce formări a urmat specialistul în ultimii trei ani, fie că este stomatolog pediatru sau ortodont: „Ce fel de pregătire are medicul respectiv? Cât a investit în educaţia sa în ultimii ani pentru a putea oferi tratamente eficiente pentru copilul dumneavoastră sau pentru dumneavoastră? În lipsa acestei educaţii, investiţia în tehnologie 3D sau în zecile de ecrane pe pereţii clinicii nu asigură în mod automat capacitatea de a trata corect”.

Respiraţia deficitară ca sursă a malocluziilor și a problemelor dentare

Anul acesta, Editura Monitorului Oficial a publicat volumul „Avantajul oxigenului”, de Patrick McKeown (tradus în limba română de dr. Ela Bănică). Cartea prezintă cititorilor tehnici de respiraţie simple, susţinute știinţific de multiple studii. Prin urmare, am dorit să aflu de la traducător ce probleme pot apărea dacă nu respirăm corect prin nas, mai ales de la o vârstă fragedă. 

„Unul dintre factorii importanţi care contribuie la apariţia malocluziilor, cauzând probleme semnificative și perturbând dezvoltarea corectă a oaselor, maxilarelor și feţei, este respiraţia disfuncţională, deficitară sau incorectă”, afirmă dr. Ela Bănică. 

Specialista în ortodonţie atrage atenţia că, din păcate, există bebeluși care nu respiră corect – astfel, respiraţia incorectă poate apărea în anumite cazuri chiar de la o vârstă foarte fragedă. Totuși, sugarii nu au această problemă de la naștere:

„În mod normal, un bebeluș respiră prin nas. Ulterior, diferiţi factori intervin și afectează respiraţia. Acest lucru poate include alergii, infecţii virale și bacteriene, intoleranţe alimentare și alte aspecte care agravează problemele respiratorii și le menţin, prelungindu-le”. 

De exemplu, explică medicul, după o viroză serioasă, când copilul are nasul înfundat timp de o săptămână sau mai mult, este posibil ca el să dezvolte obiceiul incorect de a respira pe gură. „Chiar dacă s-a recuperat sau a fost tratat corespunzător, chiar dacă ar putea să își folosească nasul, el rămâne în continuare cu obiceiul respiraţiei mixte sau predominant pe gură.” 

Aceeași situaţie poate avea loc și după o intervenţie ORL. De exemplu, dacă un pacient pediatric a suferit o intervenţie chirurgicală în urma căreia s-au îndepărtat polipii sau amigdalele, acesta poate continua să respire incorect: „Nasul ar trebui să fie liber și funcţional. Din păcate, acest lucru nu se întâmplă. Copiii continuă să respire pe gură”. 

Un semnal de alarmă pe care dr. Ela Bănică dorește să îl transmită – și să îi informeze pe părinţi în acest sens – este că problemele de respiraţie ale pacienţilor pediatri nu ar trebui să fie ignorate: 

„După o răceală sau după intervenţii în zona ORL, dacă părinţii observă că micuţul continuă să respire prin gură, nu ar trebui să presupună că acesta va reveni spontan la o respiraţie corectă prin nas. Nu! El are nevoie de ajutor. De aceea, ne-am specializat și am studiat diferite tehnici și metode pentru a-i ajuta pe copii și pe adulţi să înveţe utilizarea corectă a nasului și să respire corespunzător. Aceasta nu este o schimbare imediată, ci are nevoie de cel puţin trei luni sau chiar mai mult pentru a da rezultate pozitive”.