Carte de vizită:

•  absolvent al UMF „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca, promoţia 1994;
• afilieri: Societatea Naţională de Medicina Familiei, Asociaţia Medicilor Catolici, Asociaţia Română de Gemoterapie și Homeopatie

Chiar dacă sunteţi medic de familie, aș începe discuţia de la problema drogurilor. V-aţi confruntat cu cazuri determinate de consumul de astfel de substanţe?
Încă nu m-am confruntat cu asemenea cazuri. Văd ce se întâmplă, pot spune că vânzarea și consumul de droguri și de substanţe psihoactive au scăpat de sub control, fiind tot mai greu de stăpânit. Văd cazuri nu numai la noi, ci și în alte ţări, situaţii din care este tot mai greu de ieșit, către deloc. Să nu uităm nici de consumul de alcool de la vârste tinere. De fumat nici nu mai vorbesc. 

Cum pot fi ajutaţi copiii care cad pradă drogurilor?
Primul rol revine familiei, educaţiei în familie. Dar mulţi copii trăiesc cu un singur părinte sau cu bunicii, ceea ce poate îngreuna supravegherea lor. Nefiind suficient supravegheaţi, ei dobândesc niște obiceiuri în diferite anturaje. După familie urmează școala, care ar trebui să aibă un cuvânt greu de spus. Soţia mea este 
profesoară, dumneavoastră sunteţi ziarist, cunoaștem faptul că în școli, licee și în mediul universitar se organizează diferite conferinţe pe tema prevenţiei consumului de droguri. E bine că se discută mult pe această temă, dar e prea puţin în raport cu dezvoltarea pe  verticală a fenomenului în sine. 

Ce părere aveţi despre testarea antidrog în unităţile de  învăţământ?
Sunt de acord cu testarea copiilor și a tinerilor cu o menţiune, ea să fie făcută în cabinetele medicale, de specialiști în domeniu. În medii neconvenţionale, copiii, tinerii și adulţii pot fenta [testările]. Apoi, părinţii sunt reticenţi, nu toţi își aduc copiii la medicul de familie. O fac doar în cazuri extreme sau când au nevoie de adeverinţe pentru scutirea de ore de educaţie fizică. Sunt și părinţi care cunosc faptul că au un copil consumator de droguri și ascund acest lucru. Urmările le vedem în timp, e trist ce se întâmplă.

Clujul favorizează patologiile reumatologice

Aveţi cabinetul în cartierul Mănăștur, un oraș în sensul bun al cuvântului. Cu ce cazuri vă confruntaţi?
Predomină patologia cardiovasculară – hipertensiunea arterială cel mai mult. Pot vorbi și despre reumatism, Clujul fiind recunoscut ca favorizant din cauza umezelii excesive și a frigului. Întâlnesc și patologiile digestive, hepatite, gastrite, cancere, boli autoimune, afecţiuni ale tiroidei. Am observat însă un lucru îngrijorător, pe care l-au remarcat și alţi colegi: a scăzut media de vârstă în ceea ce privește apariţia anumitor patologii. Mă refer la AVC la vârste tinere, la care nu ne gândeam deloc cu 20 de ani în urmă. De asemenea, înregistrez și înregistrăm tot mai multe cazuri de depresie la copii și adolescenţi. 

Cele mai multe dintre patologiile enumerate sunt cauzate de stres, stil de viaţă necorespunzător, alimentaţie nesănătoasă, fumat, alcool, droguri. Discutăm despre calculator, mișcare puţină, telefoane mobile folosite excesiv, sedentarism – chiar și la tineri. Astfel, se ajunge ușor la obezitate morbidă, caz în care intră în discuţie E-urile din componenţa multor alimente, coloranţii hormonali. 

Vorbeaţi despre scutirile medicale pentru ora de educaţie fizică. Puteţi detalia?
Mă supără atitudinea copilului care refuză mișcarea de la ora de sport, însă mă supără și mai mult atitudinea părinţilor care acceptă acest lucru. Refuz să dau scutiri de educaţie fizică din motive neîntemeiate. Sunt situaţii și situaţii, e adevărat, dar în proporţie de 90% descurajez aceste solicitări. 
Uitaţi-vă numai la cum arată mulţi dintre copiii de azi, nu trebuie să fii specialist să observi obezitatea, o cifoză sau scolioză...

„Numai Cel de Sus poate ști cât va trăi un om”

Ce surse de informaţii au pacienţii dumneavoastră?
Cei mai mulţi vin cu temele deja făcute de pe internet sau de la televizor, mai precis de la reclamele la diferite medicamente. Încerc să descurajez acest tip de informare. NU toate reclamele la medicamente sunt bune, ţinând cont de efectele secundare generate. Pacientul solicită trimiteri spre servicii medicale de care chiar nu are nevoie. Am avut și cazuri în care o persoană a ajuns în cabinetul meu după ce un alt medic îi mai dăduse două luni de trăit și de atunci au trecut 20 de ani. Pacientul e bine și-și duce traiul mai departe. Numai Cel de Sus poate ști cât va trăi un om.
 

Cât la sută vindecă medicul și cât Cel de Sus?
Întotdeauna vindecarea unui pacient este rezultatul acţiunii lui Dumnezeu. Fie direct, fie prin intermediul nostru. Consider că Dumnezeu este medicul suprem. O pot spune și din propria-mi activitate. Dacă nu ar fi credinţa, nu cred că aș putea rezolva ceva bun în folosul pacienţilor. Credinţa e prezentă și la medici, și la pacienţi. Îmi amintesc de o pacientă pe care am tratat-o pe la începutul carierei, înainte de anul 2000. Avusese trei infarcturi, l-a făcut și pe al patrulea, plus un AVC, mai și fuma, și a ajuns la 90 de ani. Aici este vorba despre miracolul credinţei.

Curiozitatea este de două feluri

Un pacient curios este neapărat un pacient sănătos?
Curiozitatea este de două feluri. Teologic putem vorbi despre o curiozitate dăunătoare – a se vedea Adam și Eva –, dar și despre una bună, știinţifică, în care omul 
încearcă să-și înţeleagă boala. 

Ce diferenţe aţi observat în activitatea de medic de familie, având ca pornire anul începerii activităţii?
Tehnologizarea, tehnologiile care ne îndepărtează de pacient, de relaţia umană medic–pacient, relaţie care generează încredere, respect, apropiere și chiar prietenie. Nu neg rolul și importanţa noilor tehnologii. Azi mai totul trece prin calculator și asta ne ia mult timp. Devenim încet, încet niște funcţionari care scriu niște reţete, lucru care ne răpește din timpul acordat consultaţiei. Am delegat problemele administrative asistentei mele, pentru a mă putea dedica pacientului în stabilirea unui 
diagnostic cât mai bun și a unui tratament eficient.

Cum este relaţia cu CAS? Ce ar trebui îmbunătăţit?
Faţă de alte judeţe, la Cluj sunt relaţii bune. Ar trebui îmbunătăţit Programul Naţional SIUI – este vorba despre îmbunătăţiri tehnico-administrative. Să ne atenţioneze când o reţetă sau un anumit medicament nu pot fi prescrise. În al doilea rând, este de dorit ca programul să nu se mai oprească din senin. Unii colegi stau până la 3 dimineaţa pentru a-și valida serviciile medicale. Trebuie să amintesc și fondurile pentru anumite servicii, cum sunt analizele de laborator. Este deja o problemă cronică, la care nu înţeleg de ce nu se găsesc remedii. Nu în ultimul rând, visul meu este să se compenseze medicamentele naturiste, așa cum se întâmplă în Germania, de exemplu.