Newsflash
OPINII

Și n-a mai fost dimineaţă...

de Dr. Richard CONSTANTINESCU - mar. 4 2022
Și n-a mai fost dimineaţă...

În noaptea în care scriu acest text mor oameni, familii întregi se răspândesc prin lume, copii se nasc în subsoluri și zeci de milioane de europeni privesc îngrijoraţi ecranele televizoarelor.

pt richardUnii se angajează să doneze 2 euro pentru copiii ucraineni, alţii găzduiesc mame cu prunci și mulţi stau în frig și își oferă banii, timpul, mașinile și energia semenilor ce pășesc încovoiaţi la graniţă.

Ne-a tresăltat inima de bucurie și ni s-au umezit ochii când am văzut cum s-au îndreptat românii și basarabenii înspre semenii lor în suferinţă. Presa a scris, iar televiziunile au prezentat pe larg despre cum și-a deschis ușa creștinu’ când a venit străinu’ la el...

După un seminar am fost extrem de entuziasmat de mesajul pe care l-am primit de la o studentă de la Facultatea de Medicină Dentară și de un telefon de la un student dintr-un an terminal. Bobociţa stomatolog îmi scria, emoţionată: „Domnule doctor, în urma discuţiei pe care aţi avut-o cu noi, studenţii de la Medicină Dentară, mai devreme, nici nu știu cum să formulez pentru că situaţia ne apasă psihic pe toţi. Dacă va fi necesar un sprijin din partea noastră, vom ajuta! Pe lângă alimente, medicamente și alte lucruri fizice, îmi imaginez că persoanele ce vor ajunge în România zilele astea și săptămâna viitoare (dacă Kievul o să mai reziste în faţa ocupaţiei) vor avea nevoie de sprijin moral, psihic. Suntem o mână de oameni, și în fiecare zace empatia pentru oamenii de lângă, dar și dragostea de ţară. Sperăm să fie bine!”.

Sunt cuvinte pe care le-aș asemăna cu cele ale studenţimii dinaintea Marelui Război. La diverse acţiuni am participat și m-am simţit parte a unei acţiuni măreţe. Simţeam că s-a copt acel aluat care dospea de mult.

Ceea ce vedeam în jur și pe reţelele sociale, chiar dacă am criticat odinioară faptele unor oameni ai bisericii, m-a determinat să postez un text ca acesta: „Preoţii din sate și mănăstirile au devenit ocrotitori, ca și în celelalte războaie. Au dublat rugăciunea cu fapta. Nu pentru cauzele altora tresaltă inima românului, ci doar când simte durerea semenului”.

Solidaritatea intelectualilor de peste Prut

Sensibil din liceu la chestiunea basarabeană și bucovineană, am urmărit și distribuit unele postări ale intelectualilor de peste Prut. Nina Corcinschi, universitar din Chișinău, scria: „De două zile îmi ţin cursurile universitare cu lacrimi în voce. (...) Oameni buni, Ucraina acum e o rană vie. Oameni care trăiau ca și noi, cu bunele și relele lor, s-au pomenit bombardaţi, scoși din case de un asasin. Niște copii cărora abia le-a mijit mustaţa devin carne de tun, într-un război pe care nu ei l-au provocat. Un agresor cu năluciri imperialiste dispune cum vrea de vieţile lor! Dacă nu puteţi ajuta, nu vă obligă nimeni. Dacă nu puteţi empatiza cu suferinţa aproapelui, cel puţin, demonstraţi decenţă. (...) Ce putem face pentru ucrainenii care s-au pomenit scoși din case, bombardaţi, asediaţi, în pericol de moarte? Cel puţin să le respectăm suferinţa și doliul! Nu suntem naivi. Dacă Ucraina cade, imediat cade și Republica Moldova!
Mulţumim pentru solidaritate, fraţi români!”.

Scriitoarea basarabeancă Maria Pilchin nota cu îngrijorare: „Nu dorm. M-a rugat dl E.L. să mă uit peste un manuscris. M-am uitat. Nu dorm de la 01:00. Senzaţia e că nu știu ce cărţi or să apară peste un an pe la noi, cine vor fi scriitorii, intelectualii acestei ţări?!

Aceiași? Va rămâne același canon axiologic sau iarăși vom fi aruncaţi la groapa valorilor zilei? Ieri vorbeam cu L.K. despre biblioteca pe care a construit-o în ultimii 30 de ani. Va mai fi aceeași, cu aceleași cărţi? La teatru vor juca aceiași actori, aceleași spectacole? Vor fi aceleași posturi și aceiași jurnaliști? Peste un an ce va fi?”.

A fi sau a nu fi

La toate acestea parcă trebuiau să se adauge și câteva umbre: o doamnă senator, cunoscută tuturor, ca să și rimeze, susţinea că „războiul din Ucraina e o mascaradă”. Mi-a plăcut replica online a Ruxandrei Cesereanu: „Ţaţa vorbește de mascaradă acolo unde e vorba de eroism și curaj. Poate ar trebui să fie în Kiev acum, înghesuită într-un subsol, cu urechile ţiuind de explozii, ca să vadă și să creadă pe propria ei piele. Poate atunci șuvoiul ei de vorbe stupide și nedemne ar înceta, măcar o vreme”.

Umbra care m-a durut, mai ales că s-a prelins dinspre Tecuci, a fost reprezentată de schimbul de mesaje pe care l-am purtat cu o profesoară, taman din liceul pe care l-am absolvit, care-mi împărtășea că elevilor ei nu le pasă de ce se întâmplă, sunt împotriva oricărui sprijin din partea românilor, unii chiar nici nu știau de măcelul din apropierea lor, iar empatia și compasiunea le sunt străine.

„Sunt dezamăgită! Plâng de cinci zile non-stop. Plus că-i mai văd și pe elevi plictisiţi, preocupaţi doar de telefoanele lor. Știi la ce sunt ei sensibili!? La bășcălie și hăhăială.”

Poate că și unii adolescenţi ucraineni hăhăiau și foiletau reţelele. Până într-o dimineaţă...

Citiți și: Patru greșeli de diagnostic al tiraniei

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe