Sub umbrela bolilor inflamatorii intestinale (BII) sunt incluse afecţiuni definite prin inflamaţie cronică la nivelul tractului digestiv, precum colita ulcerativă și boala Crohn.

Manifestările clinice variază în funcţie de severitate și de gradul de extindere locală, însă cel mai frecvent tabloul clinic cuprinde durere abdominală, diaree, scădere ponderală și fatigabilitate.

Cum abordăm situaţiile de urgenţă?

Potrivit noului ghid publicat de World Society of Emergency
Surgery and American Association for Surgery of Trauma (WSES-AAST), conduita în situaţiile de urgenţă începe cu evaluarea clinică și paraclinică promptă a pacienţilor cu BII.

Analizele biologice trebuie să includă o hemogramă cu formula leucocitară completă, markeri ai inflamaţiei – proteina C reactivă (CRP) și viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) –, ionograma, teste ce evaluează funcţia hepatică și renală, albumina serică și, atunci când este posibil, nivelul calprotectinei fecale.

Este obligatorie excluderea unei patologii infecţioase, prin efectuarea hemoculturilor și testarea materiilor fecale pentru toxina Clostridium
difficile. Se recomandă evaluarea prin tomografie computerizată (CT) cu substanţă de contrast în cazul pacienţilor cu BII și abdomen acut, în vederea excluderii unor complicaţii precum perforaţia intestinală, stenoza, abcesul sau hemoragia digestivă.

De asemenea, examinarea CT este utilă în stabilirea conduitei terapeutice, orientând către o intervenţie chirurgicală în regim de urgenţă sau gestionare conservativă.

Dacă nu este disponibilă evaluarea prin CT, se recomandă efectuarea unei ecografii abdominale pentru a evalua cantitatea de lichid din cavitatea peritoneală, gradul distensiei intestinale și localizarea unui posibil abces.

În cazul pacienţilor cu semne de sângerare activă, însă stabili hemodinamic, se recomandă efectuarea unei angiografii CT pentru a localiza sursa de sângerare, înainte de embolizare sau de intervenţia chirurgicală.

Principii terapeutice

Nu se recomandă administrarea de rutină a tratamentului antibiotic, acesta fiind indicat în cazul în care există o suspiciune clinică înaltă sau confirmarea unei suprainfecţii, unui abces intra­abdominal sau a sepsisului.

Medicamentele cu acţiune farmacologică fungicidă vor fi administrate pacienţilor cu risc crescut de infecţii fungice, precum celor cu perforaţie intestinală sau celor care au primit recent corticoterapie.

Se recomandă iniţierea cât mai precoce a tratamentului anticoagulant în scop profilactic, cu heparină cu greutate moleculară mică (HGMM), din cauza riscului crescut de evenimente trombo­embolice asociat BII în situaţiile de urgenţă.

În vederea ameliorării prog­nosticului și pentru a reduce riscul de complicaţii postoperatorii, autorii ghidului recomandă oprirea administrării corticoterapiei preoperator, de preferat cu patru săptămâni înaintea intervenţiei, și oprirea administrării agenţilor anti-TNF-alfa.

În cazul pacienţilor instabili hemodinamic, se recomandă intervenţie chirurgicală și explorare intraoperatorie de urgenţă. De asemenea, în cazul pacienţilor cu colită ulcerativă severă acută, hemoragie digestivă inferioară masivă sau celor neresponsivi la tratament, se recomandă colectomia subtotală cu ileostomie.