Toxicitatea cardiovasculară legată de chimioterapie este dinamică şi profilul de afectare pe termen lung poate fi diferit în funcţie de tipul de terapie administrat.
Primul an de după finalizarea tratamentului oncologic presupune un anumit tip de evaluare cardiovasculară.
Programele de screening și dezvoltarea tratamentelor farmacologice antineoplazice au atras creșterea speranţei de viaţă a pacienţilor cu patologie oncologică. Dezvoltarea domeniului cardiooncologiei în ultimii ani și urmărirea pacienţilor oncologici pe termen lung au arătat că boala cardiovasculară (CV) reprezintă o cauză majoră de morbi-mortalitate la aceștia. Astfel, a apărut dorinţa de a crea programe eficiente de urmărire, diagnostic și tratament ale patologiilor CV pe termen lung la pacienţii oncologici (1).
Pentru creşterea şi uniformizarea calităţii îngrijirii pacienţilor oncologici cu risc sau cu boală CV stabilită, Societatea Europeană de Cardiologie, în colaborare cu Societatea Internaţională de Cardiooncologie şi Societatea Europeană de Oncologie şi Radioterapie, a publicat în 2022 primul ghid european de cardiooncologie. Documentul ne pune la dispoziţie recomandări de evaluare şi management al toxicităţii CV legate de terapia cancerului (TCV-LTC) pe tot parcursul îngrijirii oncologice, de la diagnosticul cancerului şi evaluarea riscului iniţial, la perioada de terapie cu potenţial cardiotoxic. De asemenea, sunt prezentate informaţii despre urmărirea pe termen lung, după încheierea terapiei oncologice cardiotoxice (2).
Toxicitatea CV legată de chimioterapie este dinamică şi profilul de afectare pe termen lung poate fi diferit în funcţie de tipul de terapie administrat. Spre exemplu, cardiotoxicitatea indusă de strategiile terapeutice care includ antracicline apare în majoritatea cazurilor în primul an şi este asociată cu doza cumulativă şi fracţia de ejecţie a ventriculului stâng (FEVS) la terminarea terapiei. În schimb, la pacienţii trataţi pentru limfom Hodgkin riscul de evenimente CV este crescut de 3-7 ori faţă de populaţia generală şi la distanţă de 40 de ani după încheierea tratamentului. Mai mult, evoluţia TCV-LTC pe termen lung este dinamică şi poate fi modificată de intervenţiile terapeutice cardioprotective. Astfel, este recomandat managementul individualizat de minimizare a riscului de TCV-LTC atât pe durata terapiei oncologice, cât şi în urmărirea pe termen lung (2).
Evaluarea riscului CV la finalul tratamentului oncologic cu potenţial de toxicitate cardiovasculară se efectuează pe parcursul primelor 12 luni posttratament. Această recomandare este emisă pentru pacienţii care au parcurs tot tratamentul și au un prognostic bun pe termen lung (2).
Pacienţii cu risc înalt CV pot fi identificaţi după următoarele caracteristici (2,3):
Creșteri ale biomarkerilor cardiaci (peptidele natriuretice, troponina cardiacă) pot fi folosite pentru a ghida momentul oportun de introducere a medicaţiei cardioprotective și a urmări efectul lor, aceștia având, de asemenea, valoare prognostică (3). Biomarkerii cardiaci au o valoare predictivă negativă înaltă privind apariţia de evenimente CV viitoare (2). S-a observat, de exemplu, că dozarea troponinei I cardiace şi identificarea unor valori crescute după finalizarea chimioterapiei cu antracicline poate identifica pacienţii la risc de disfuncţie cardiacă. Astfel, dozarea de rutină ar trebui să fie luată în considerare pentru instituirea precoce a medicaţiei cardioprotectoare (4).
Prezenţa factorilor de risc CV tradiţionali, precum hipertensiunea arterială (HTA), diabetul zaharat (DZ) sau dislipidemia se corelează cu probabilitatea de evenimente CV ulterioare la supravieţuitorii cancerului (SC), iar aceștia trebuie să fie bine trataţi şi controlaţi după finalizarea tratamentului oncologic (2).
Evaluarea CV de la finalul tratamentului oncologic își propune să identifice pacienţii la risc înalt, care necesită urmărire pe termen lung. Prima evaluare CV după oprirea tratamentului oncologic se recomandă personalizat, în funcţie de anumite caracteristici:
Factorii de risc înalt pentru apariţia bolii CV, identificabili la evaluarea la finalul tratamentului oncologic, sunt prezentaţi în tabelul alăturat (2).
La pacienţii asimptomatici cu risc înalt (pe baza riscului de toxicitate CV evaluat pre-tratament oncologic), ecocardiografia transtoracică (ETT) și dozarea biomarkerilor serici cardiaci se recomandă la 3 și 12 luni după finalizarea tratamentului oncologic cu potenţial cardiotoxic. La pacienţii asimptomatici cu risc moderat, ETT și dozarea biomarkerilor serici cardiaci ar trebui luaţi în considerare la 12 luni după finalizarea tratamentului oncologic. Pentru pacienţii asimptomatici cu risc scăzut, ETT și dozarea biomarkerilor serici cardiaci ar putea fi luate în considerare la 12 luni post-tratament (2,3,5,6).
Toţi pacienţii care urmează medicaţie cu viză cardiologică pentru orice tip de toxicitate CV asociată cu tratamentul oncologic, mai ales pentru disfuncţia cardiacă (DC), ar trebui să fie evaluaţi clinic, cu electrocardiogramă (ECG), ETT și dozare de biomarkeri cardiaci. Investigaţiile ar trebui făcute la 3, 6 și 12 luni după finalizarea tratamentului oncologic (2).
Pacienţii care au dezvoltat disfuncţie cardiacă în timpul tratamentului antineoplazic vor fi reevaluaţi din punct de vedere CV la finalul tratamentului. La pacienţii cu disfuncţie ușoară sau moderată, asimptomatici, cu recuperare completă a funcţiei cardiace în urma instituirii tratamentului cardioprotectiv, cu ETT (FEVS >50% și GLS – Strain Longitudinal Global VS normal sau similar cu valoarea pre-tratament) și biomarkeri cardiaci în limite normale sau similiare cu valoarea pre-tratament, se poate tenta sevrarea medicaţiei cardioprotective, urmând ca acești pacienţi să rămână în urmărire CV atentă. Continuarea pe termen lung a medicaţiei CV este recomandată pentru cei cu disfuncţie cardiacă moderată sau severă simptomatici, respectiv severă asimptomatici. De asemenea, continuarea tratamentului se recomandă și la pacienţii cu disfuncţie ușoară sau moderată asimptomatici, care nu au recuperat complet funcţia VS la finalul tratamentului oncologic (2).
Material preluat din volumul „Cardiooncologie: Noţiuni esenţiale 2023”, editat de Viaţa Medicală.
Bibliografie:
Bibliografie
1. Camm, A. John and others (eds), The ESC Textbook of Cardiovascular Medicine, 3 edn, The European Society of Cardiology Series (Oxford, 2018; online edn, ESC Publications, 1 July 2018), https://doi.org/10.1093/med/9780198784906.001.0001, accessed 11 Mar. 2023
2. Alexander R Lyon, Teresa López-Fernández, Liam S Couch, et al. ESC Scientific Document Group, 2022 ESC Guidelines on cardio-oncology developed in collaboration with the European Hematology Association (EHA), the European Society for Therapeutic Radiology and Oncology (ESTRO) and the International Cardio-Oncology Society (IC-OS): Developed by the task force on cardio-oncology of the European Society of Cardiology (ESC), European Heart Journal, Volume 43, Issue 41, 1 November 2022, Pages 4229–4361, https://doi.org/10.1093/eurheartj/ehac244
3. Pudil R, Mueller C, Čelutkienė J,et al. Role of serum biomarkers in cancer patients receiving cardiotoxic cancer therapies: a position statement from the Cardio-Oncology Study Group of the Heart Failure Association and the Cardio-Oncology Council of the European Society of Cardiology. Eur J Heart Fail. 2020 Nov;22(11):1966-1983
4. Zamorano JL, Lancellotti P, Rodriguez Muñoz D, et al. ESC Scientific Document Group. 2016 ESC Position Paper on cancer treatments and cardiovascular toxicity developed under the auspices of the ESC Committee for Practice Guidelines: The Task Force for cancer treatments and cardiovascular toxicity of the European Society of Cardiology (ESC). Eur Heart J. 2016 Sep 21;37(36):2768-2801
5. Čelutkienė J, Pudil R, López-Fernández T, Grapsa J, et al. Role of cardiovascular imaging in cancer patients receiving cardiotoxic therapies: a position statement on behalf of the Heart Failure Association (HFA), the European Association of Cardiovascular Imaging (EACVI) and the Cardio-Oncology Council of the European Society of Cardiology (ESC). Eur J Heart Fail. 2020 Sep;22(9):1504-1524
6. Cho H, Lee S, Sim SH, Park IH, et al. Cumulative incidence of chemotherapy-induced cardiotoxicity during a 2-year follow-up period in breast cancer patients. Breast Cancer Res Treat. 2020 Jul;182(2):333-343
7. Gatta G, Botta L, Rossi S, et al. EUROCARE Working Group. Childhood cancer survival in Europe 1999-2007: results of EUROCARE-5--a population-based study. Lancet Oncol. 2014 Jan;15(1):35-47
8. Barac A, Murtagh G, Carver JR, Chen MH, Freeman AM, Herrmann J, et al. Cardiovascular health of patients with cancer and cancer survivors: a roadmap to the next level. J Am Coll Cardiol 2015;65:2739–2746
9. Armenian SH, Armstrong GT, Aune G, Chow EJ, Ehrhardt MJ, Ky B, et al. Cardiovascular disease in survivors of childhood cancer: insights into epidemiology, pathophysiology, and prevention. J Clin Oncol 2018;36:2135–2144
10. Stoltzfus KC, Zhang Y, Sturgeon K, Sinoway LI, Trifiletti DM, Chinchilli VM, et al. Fatal heart disease among cancer patients. Nat Commun 2020;11:2011
11. McGowan JV, Chung R, Maulik A, Piotrowska I, Walker JM, Yellon DM. Anthracycline Chemotherapy and Cardiotoxicity. Cardiovasc Drugs Ther. 2017 Feb;31(1):63-75
12. Goldhirsch A, Gelber RD, Piccart-Gebhart MJ, De Azambuja E, Procter M, Suter TM, et al. 2 years versus 1 year of adjuvant trastuzumab for HER2-positive breast cancer (HERA): An open-label, randomised controlled trial. Lancet 2013;382: 1021–1028
13. Advani PP, Ballman KV, Dockter TJ, Colon-Otero G, Perez EA. Long-term cardiac safety analysis of NCCTG N9831 (Alliance) adjuvant trastuzumab trial. J Clin Oncol 2016;34:581–587
14. Pinder MC, Duan Z, Goodwin JS, Hortobagyi GN, Giordano SH. Congestive heart failure in older women treated with adjuvant anthracycline chemotherapy for breast cancer. J Clin Oncol 2007;25:3808–3815
15. Banke A, Fosbøl EL, Møller JE, Gislason GH, Andersen M, Bernsdorf M, et al. Long-term effect of epirubicin on incidence of heart failure in women with breast cancer: insight from a randomized clinical trial. Eur J Heart Fail 2018;20:1447–1453
16. Lancellotti P, Nkomo VT, Badano LP, Bergler J, Bogaert J, Davin L, et al. Expert Consensus for multi-modality imaging evaluation of cardiovascular complications of radiotherapy in adults: a report from the European Association of Cardiovascular Imaging and the American Society of Echocardiography. J Am Soc Echocardiogr 201
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe