Prof. dr. Marcel Tanţău:

• Este medic primar de Medicină Internă și Gastroenterologie din Cluj-Napoca.
• Deţine competenţe în Endoscopia Digestivă și Terapeutică, în Colangiopancreatografie Endoscopică Retrogradă și în Ultrasonografie Generală.
• Este președintele Societăţii Române de Endoscopie Digestivă și președinte ales al
  Societăţii Române de Gastroenterologie și Hepatologie.
• Este membru fondator al Societăţii Române de Chirurgie Laparoscopică.
•  Este autorul a patru cărţi de specialitate și 134 de lucrări indexate.

În ce măsură își pune amprenta COVID-19 asupra patologiilor gastroenterologice?

S-ar putea să ne trezim că unii colegi de-ai noștri s-au deprofesionalizat, pentru că și-au întrerupt fluxul medical, fluxul normal de activitate, în cei doi ani care au trecut deja.

Noi, cei care suntem în centrele universitare, suntem obosiţi, sătui de restricţii și de reguli suplimentare. Respectăm regulile, le ducem mai departe... Asistăm la o explozie de infecţii, din fericire inofensive.

Virusul acesta a devenit o infecţie virală banală. Atenţie însă, infecţia virală la anumiţi pacienţi poate fi fatală prin comorbidităţi.

Oamenii au fost obligaţi să stea mai mult în case, a apărut sedentarismul, dependenţa de alcool, de calculator…

Sunt lucruri despre care se vorbește mai puţin. Alarmantă este creșterea
consumului de alcool, atât la bărbaţi, cât și la femei. Au venit în serviciile noastre foarte mulţi pacienţi în insuficienţă hepatică – mulţi au și decedat – pe consum cronic de alcool, pe izolare. În doi ani, o parte din pacienţii noștri s-au descurcat singuri, nu știm cum.

Ceilalţi, cum am spus, au ajuns la noi cu forme avansate, severe, cancere depășite, pe care nici măcar să-i ajutăm nu am mai putut. Este un efect negativ, de aici și incertitudinea mea, nu știu ce va fi în momentul în care vom reveni la realitate.

Viitor nesigur

Cât de mult sunt influenţate patologiile investigate de dv. de stilul de viaţă al pacienţilor?

Efectele și în aceste cazuri s-ar putea să fie resimţite la mai multe generaţii. De la 14-15 ani în sus, tinerii sunt deja dependenţi de mediul online. Există și o expresie pentru ei, „văzduhiști”.

Acești tineri au ajuns să trăiască în mediul online, să trăiască mai puţin natural. Nu știm ce au consumat în acești doi ani, nu știm ce au făcut părinţii lor, cum s-au hrănit... Știm doar că acest comportament va avea în viitor repercusiuni emoţionale și medicale.

De unde își iau pacienţii informaţiile?

Deoarece nu se mai duc la doctor, mulţi pacienţi apelează la „dr. Google”! Alţii apelează la vecini, prieteni, rude, dar Google a devenit sursa lor de informaţii medicale, luând în calcul și propaganda antivaccinistă și antiștiinţifică.

Aceste campanii au deschis o nouă sferă a pacientului, care ajunge să nu mai creadă în medici, să nu mai creadă în actul medical. Sunt și voci dintre noi, o spun cu părere de rău, care se ridică împotriva vaccinării.

Realitatea care nu poate fi negată

Ce determină atitudinea împotriva vaccinării?

Cred că fenomenul nu este complet înţeles. Sunt niște limite – noi le simţim –, ne lipsesc totuși niște baze știinţifice complete. Dar sentimentul că specia umană a explodat demografic odată cu apariţia vaccinurilor este o realitate pe care nu o putem nega.

Ne-am dezobișnuit să murim din cauza bacteriilor și virusurilor, iar SARS-CoV-2 ne-a adus aminte că nu este tocmai așa. Arma cea mai puternică într-o infecţie virală este și rămâne vaccinul. Antiviralele doar ne ajută, singurul virus căruia îi dăm în cap este cel al hepatitei C.

Comentatorii fenomenului sunt mulţi și, în mare parte, neavizaţi.

Cei doi ani au dat peste cap reperele de bază, cele de competenţă mai ales. Și pacienţii au ajuns să-și pună întrebarea dacă sunt competenţi cei pe care-i credem competenţi. Acesta este un lucru grav.

S-au ridicat oameni care au speculat momentul, oameni care au devenit peste noapte „competenţi”, hipercompetenţi, când de fapt sunt doar o poleială. Este un amalgam destul de periculos de mers înainte când ajungi să nu ai încredere într-o ierarhie știinţifică, altfel corectă și dăruită, cunoscătoare a fenomenului.

Soluţie versus condamnare

Mulţi pacienţi obezi aleg micșorarea stomacului. Chiar este necesară?

Sunt exemple și exemple. Unele sunt date chiar de reprezentanţii mass-mediei, care arată că ajută. Eu le spun studenţilor mei și le tot amintesc că, pentru succesul unor pacienţi, alţi pacienţi plătesc cu viaţa.

Apar complicaţii care pentru unii vor fi mortale, pentru ca alţii să se bucure de ceea ce rezolvă anumite gesturi medicale. Când vorbim despre arta bariatrică, endoscopică și chirurgicală, le spun pacienţilor că, din păcate, kilogramele în minus sunt foarte greu de cumpărat. Asta este realitatea, eu văd și reversul medaliei în existenţa complicaţiilor mortale.

De ce s-a ajuns aici?

Trăim într-o abundenţă alimentară, devenim dependenţi de alimente. Or, aici ar trebui să intervină educaţia noastră pe care, dacă ne-o pierdem de tineri, este greu să o recâștigăm. Este apoi și aspectul social, sunt oameni care nu mai pot funcţiona nici social și nici familial într-o haină prea mare. Ajung să apeleze la noi pentru a-și lua viaţa înapoi.

În cazul lor, această intervenţie este un bonus pe care îl putem oferi. Merită să-l facem și din alt motiv. Dacă îi lăsăm obezi, riscurile sunt mult mai mari pe termen lung. Pacienţii pe care-i operăm trăiesc mai mult decât cei pe care nu-i operăm.

O revoluţie în Gastroenterologie

Rămâne Gastroenterologia o specialitate la graniţa dintre una medicală și una chirurgicală?

Este o specialitate care are veleităţi chirurgicale importante, care se dezvoltă extraordinar în momentul de faţă. Ce am învăţat în ultimii zece ani este că putem aborda anumite ţesuturi, și chiar organe intraabdominale, făcând o plagă prin mucoasele digestive, și nu prin ţesuturi, ajungând în același loc în care ajung și chirurgii.

Multe dintre intervenţiile noastre endoscopice înlocuiesc deja intervenţiile chirurgicale. Momentul în care au apărut noile tipuri de chirurgie endoscopică a fost cea de-a treia revoluţie în gastroenterologie. O parte dintre gastroenterologi devin intervenţioniști.

Am introdus, împreună cu regretatul profesor Oliviu Pascu, în specialitatea de Gastroenterologie, un stagiu de chirurgie pentru gastroenterologi, tocmai pentru a familiariza studenţii cu această ramură. Vorbim despre specialiști în Gastroenterologia Pediatrică.

Aparatura este la zi, interes există. Problema este alta, nu mai avem un control al calităţii actului medical. Au ajuns avocaţii să ne facă ordine, ceea ce nu e corect.

Pe o scară de la unu la trei, ce predomină în cazul bolilor gastroenterologice?

Cancerele. Colonul este în top, urmat de cancerele pancreatice și biliopancreatice. Esofagul este și el în acest nedorit top, mai ales la fumători. Să nu uităm de riscurile cardiovasculare în ceea ce privește obezitatea și colesterolul. Fumatul poate duce la infarct și vedem că există oameni care mor la vârste fragede.

Citiți și: Dr. Alina Cristiana Șirjiţă: „Uneori îmi doresc să pun doar diagnostice blânde”