Pe zidul care înconjoară Complexul studenţesc din Regie scrie artistic, cu litere mari: „PRESA E GU NOI!”, ceea ce, într-o ţară presupus democratică şi afirmată ca atare, te pune pe gânduri.

Cei care sunt pasionaţi de ştirile TV pot să observe, dacă ignoră erorile de exprimare a ştirilor la modul general, că uneori ştirile, să zicem cele meteo, nu prea se aseamănă între ele şi câteodată nici nu se adeveresc.

Aceştia se pot consola cu gândul că într-un an, Academia Suedeză a acordat premiul pentru literatură umoristică Serviciului Meteorologic. Şi din păcate nu e singurul exemplu.

Dar dacă se anunţă măriri de preţuri (nu scumpiri!) acestea chiar se adeveresc, şi chiar mai mult decât previziunea. La fel, dacă se anunţă un pericol epidemic potenţial, acesta chiar se va produce, uneori chiar şi în lipsa agentului patogen incriminat pe teritoriul respectiv (să fie de vină doar schimbările climatice?).

Se prezintă cu mirare catastrofe precum viscole şi înzăpeziri iarna, inundaţii primăvara, secetă, caniculă şi furtuni vara, de parcă nu s-ar şti că tocmai atunci se produc acestea şi niciodată altfel, în loc să se prezinte doar avertismentul şi urmările, fără tenta conspiraţionistă.

Tot românul îi ştie, să zicem, pe cei mai buni fotbalişti, dar prea puţini îi ştiu pe cei mai grozavi oameni de ştiinţă români, actuali şi foşti, şi ceea ce au făcut ei pentru ţară. Iar exemplele pot continua...

Medicii sunt marginalizaţi

Zilnic, televiziunea prezintă produse farmaceutice, medicamente adevărate sau nu (suplimente nutritive/alimentare), care promit multe şi nu fac mai nimic sau uneori fac rău, dar umflă conturile cui plăteşte reclama.

Se prezintă adesea şarlatani şi escroci medicali cu diverse tratamente fanteziste sau diete mincinoase, în timp ce medicii sunt marginalizaţi în interviuri plictisitoare, pe care publicul neavizat nici nu le urmăreşte.

Oare de ce televiziunea încalcă legea şi nu prezintă corect, conform deontologiei jurnalistice, multe dintre ştirile medicale, încât din ajutor pentru sănătatea publică aceasta devine un factor perturbator, care în caz de criză sanitară poate fi considerat antinaţional?

Politica sanitară pentru caz de criză biologică de orice fel prevede și colaborarea cu presa, pentru a comunica rapid şi eficient popu­laţiei situaţia medicală, ca un ajutor de nădejde al personalului medical.

Dar realitatea ultimei epidemii a arătat că presa îşi urmăreşte propriul interes, maximizarea câştigului prin știri-bombă, conform zicalei „cele mai bune ştiri sunt ştirile rele”.

Și s-a aliniat la presa internaţională mainstream, cu news, fake news și fake fake news. În loc să ajute populaţia, a ajutat politicienii care vor să arate că sunt salvatorii naţiunii, deci merită „indulgenţe” şi voturi la alegerile democratice, dar şi industria farma, care și-a luat partea leului și a ajuns la profituri astronomice în ultimii ani.

Să fie vorba numai de creşterea audienţei şi de câştiguri mai mult sau mai puţin ilicite sau de o propagandă dirijată de „forţe oculte”? Şi atunci, de ce autorităţile din domeniu şi „organele abilitate” nu anchetează aceste acţiuni dăunătoare?

Ne putem întreba şi de ce justiţia independentă (faţă de cine?) popularizează în presă acuzaţiile la adresa medicilor, dar nu şi achitarea celor acuzaţi pe nedrept şi târâţi cu anii prin tribunale?

Uneori sporurile acordate de lege „lucrătorilor sanitari” pentru combaterea epidemiilor sunt date tardiv, incomplet sau chiar imputate după trecerea epidemiei, ca nişte „drepturi care sunt date pentru a nu fi folosite”, cum spunea ziaristul şi umoristul american Mark Twain. Iar presa noastră tace.

Nu se gândeşte nimeni că, la următoarea epidemie, aceştia nu se vor mai implica şi că este şi un exemplu negativ pentru ceilalţi?! Şi deja directorul general al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care nici nu e medic, a anunţat următoarea pandemie posibilă.

Dar sunt convins că mai toţi cititorii știu dinainte toate acestea și chiar mult mai multe...Să ne ferească Dumnezeu de microbi şi de câini!

Citiți și: Paradoxuri, limite și... Ludovic al XV-lea