Potrivit unui studiu publicat în revista ştiinţifică Nature, situaţia este întâlnită mai ales în cazul speciilor de vectori, cum ar fi ţânţarii. Aceștia prosperă într-un climat mai umed, cu temperaturi mai ridicate. De asemenea, animalele purtătoare de boli se apropie de oameni pe măsură ce habitatul lor dispare.

Degradarea biodiversităţii a fost identificată ca fiind principalul factor, urmată de schimbările climatice şi de introducerea de noi specii.

Aproape 3.000 de baze de date folosite în cercetări anterioare au fost analizate pentru a descoperi modul în care scăderea biodiversităţii, schimbările climatice, poluarea, distrugerea sau modificarea habitatelor şi introducerea de noi specii afectează dezvoltarea bolilor infecţioase la oameni, animale şi plante.

Paraziţii vizează speciile care sunt prezente în masă şi, prin urmare, oferă mai multe gazde potenţiale, a subliniat Jason Rohr, unul dintre autorii studiului, care este profesor de biologie la Universitatea Notre Dame din statul american Indiana.

Speciile cu populaţii mai mari sunt mai predispuse „să se dedice creşterii, reproducerii şi înmulţirii lor în detrimentul apărării împotriva paraziţilor”, a precizat Jason Rohr. 

Pe de altă parte, speciile mai rare şi mai rezistente sunt mai vulnerabile la declinul biodiversităţii, ceea ce se traduce printr-o proporţie mai mare de specii abundente care sunt sensibile la paraziţi, a explicat cercetătorul american.

„Dacă există mai multe generaţii de paraziţi sau de vectori, atunci pot apărea mai multe boli”, a rezumat Jason Rohr, citat de Agerpres.