Actualmente, atât componenta de dotare, cât și cea de amenajare și reparaţii a cabinetelor medicale stagnează, iar termenele stabilite iniţial sunt depășite. Din start ni s-a spus, și chiar a fost o cerinţă, să ne ocupăm singuri de proiect, fără a angaja o firmă de consultanţă. Am înţeles că programul a fost făcut mai lejer, pentru medici care nu au experienţă cu birocraţia necesară în derularea fondurilor europene, totuși această activitate mi-a consumat timp și energie.

Manager nou, condiţii noi

Dacă iniţial ni s-a spus ceva, odată cu schimbarea managerului de proiect, s-au schimbat și condiţiile. Iniţial ni s-a spus că nu vom fi implicaţi financiar, că vom primi banii de la PNRR într-un cont și vom plăti din el pentru renovarea cabinetului. Apoi ni s-a cerut să plătim noi renovarea, urmând ca ulterior să primim banii de la minister. În acel moment, prima mea intenţie a fost să renunţ la proiect, pentru că nu am dorit să risc banii cabinetului pentru amenajarea unui spaţiu care nici măcar nu îmi aparţine (conform legii, proprietarul de drept, Primăria, trebuie să se ocupe de acest aspect). La fel au gândit și colegii mei aflaţi în aceeași situaţie. 

Din fericire, eu am fost consiliat prietenește (adică gratuit) în privinţa fondurilor europene de cineva care a dorit să mă ajute. Am înţeles mai bine mecanismul de aplicare și de folosire a fondurilor europene, așa că am aplicat mai departe pentru amenajarea cabinetului meu. Acesta chiar are nevoie de o renovare serioasă. Acum, alături de colegii mei, aștept vești de la minister. Vești care întârzie să apară, atât pentru componenta de dotare (care părea să fie mai simplă și, ca atare, mai rapidă), cât și pentru cea de renovare.

Povara pensiilor speciale

Din mass-media am înţeles că banii europeni întârzie deoarece guvernanţii noștri nu „reușesc” să taie pensiile speciale. Condiţia este una obligatorie și asumată la semnarea documentelor pentru PNRR. Și iată cum pensiile speciale fac rău de două ori societăţii românești. Pe de o parte, nu e just ca unii să iasă la pensie la 45-50 de ani (și ulterior să se reangajeze pe același post) și să aibă o pensie mai mare decât salariul (așa ceva doar în România există!). Pe de altă parte, menţinerea lor pune în pericol primirea banilor europeni pentru proiectele de dezvoltare românești.

O altă problemă cu banii europeni destinaţi personalului medical din medicina primară o constituie stimulentul de risc acordat pe timpul pandemiei, în anul 2020. Zilele trecute, pentru a „n”-a oară, ni s-au cerut documente justificative pentru aceste sume: cine a beneficiat de stimulent, cu ce documente s-au acordat banii, dacă s-au plătit dările la stat pentru ei etc. De fiecare dată, noi, medicii de familie, am trimis documentele cerute. Dar se pare că ceva nu este în regulă, deoarece periodic ni se cer documente justificative.

Bâlbe care dăunează 

Normal că medicii de familie au deja un sentiment de lehamite faţă de această situaţie. Până și contabilii care ne întocmesc documentele financiare sunt uimiţi de ceea ce se întâmplă. Pe surse, se pare că cineva de la o autoritate naţională nu și-a făcut treaba corect, astfel încât documentele pentru acești bani să fie în regulă. Iar noi trebuie să plătim oalele sparte. C-așa-i la noi! Plătește acarul Păun…

Din păcate, toate aceste bâlbe românești îi determină pe medicii de familie (și nu doar pe ei) să fie circumspecţi atunci când vine vorba despre o înștiinţare sau ofertă „de sus”. Cred că și din această cauză medicii de familie au reticenţe în a se implica în programele naţionale de sănătate sau pentru a obţine alte fonduri europene. Iar de pierdut, pierdem cu toţii, nu doar medicina primară.