Carte de vizită:

- Șeful secţiei de Terapie Intensivă Nou-Născuţi de la Spitalul „Maria Sklodowska Curie” din București

- Conferenţiar la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București

- Visiting doctor la peste 20 de spitale și universităţi internaţionale

- Lector și formator medici specialiști 

În România lipsesc aproximativ 200 de paturi pentru copii, spune dr. Cătălin Cîrstoveanu, care și-a exprimat speranţa că anul acesta numărul lor va crește cu 100. Acest lucru ar însemna, potrivit medicului, „absorbţia” tuturor pacienţilor cu probleme critice, fie că sunt prematuri, fie că e vorba de patologie malformativă de diverse tipuri.

Care sunt cele mai complicate cazuri pe care le trataţi la Spitalul „Maria Curie” din București?

Sunt unele cazuri care supun o anumită rutină medicală. Adică sunt cazuri care, deși cartea spune că nu există boala, ci există pacientul, totuși, unele se aseamănă foarte mult, și există o întreagă patologie asociată. Cu cât [există] mai multe insuficienţe de organ, cu atât mai complicată [este] afecţiunea. Și cu cât cresc mai mari [copiii], cu atât lucrurile sunt mai complicate. Cele mai frecvente malformaţii întâlnite la nou-născuţi sunt cele cardiace. Dar am văzut și cazuri de tumori maligne neonatale, care sunt din ce în ce mai des întâlnite. Înainte erau „meteorice”. Acum întâlnim din ce în ce mai frecvent de la cancere la nou-născuţi până la probleme serioase cu afectare gravă pe termen lung și foarte lung, cum ar fi copiii care suferă de insuficienţă intestinală de diverse cauze.

Care ar putea fi cauzele?

Am lua Premiul Nobel dacă am pune degetul pe problemă. Noi însă găsim rezultatele unor astfel de probleme, concepute greșit la nivel celular, vascular, unele cazuri fiind clar asociate cu probleme genetice. De exemplu, lipsa vilozităţilor intestinale este o problemă genetică, se știe, și sunt foarte puţine cazuri în această lume. Acum avem un astfel de caz în secţia noastră.

Prima problemă, de infrastructură

Ce probleme ar trebui rezolvate la nivel naţional în neonatologie?

Prima problemă este gravă și este cunoscută. Este vorba despre lipsa acută de paturi în spitale. Sperăm să o rezolvăm împreună cu Ministerul Fondurilor Europene și Ministerul Sănătăţii, prin aceste proiecte mari PNRR. Lipsesc aproximativ 200 de paturi la nivel naţional. Anul acesta sperăm să avem finanţate la toate secţiile de nivel III din România, prin acest proiect, încă 100 de paturi. Și asta va însemna rapid absorbţia tuturor pacienţilor cu probleme critice, fie că sunt prematuri, fie că e vorba de patologie malformativă de diverse tipuri. Absorbţia acestora va însemna din start, cred, scăderea mortalităţii în România. Asta este prima noastră problemă – de infrastructură, care întotdeauna va atrage și personal în locul acela, va atrage medicaţie, absolut tot ceea ce este nevoie pentru acești pacienţi. Dacă nu există infrastructură, nici nu se va crea această cultură de a ne trata toţi copiii acasă.

Aţi mers cu mulţi copii peste hotare pentru a fi salvaţi. Vă amintiţi un caz care v-a marcat cel mai mult?

Da, mi-aduc aminte de mai multe! De obicei sunt copiii la care îmi bate inima mai repede – cazuri la care se întâmplă lucruri grave. Îmi aduc aminte de un copil cu stop cardiac în avion, pe care l-am dus înapoi acasă, la „Maria Curie”. Alt copil cu hemoragie gravă traheală – din plămâni în trahee. Sângele curgea întruna pe trahee, așa era boala respectivă, și s-a întâmplat în avion. La alt copil, s-a întâmplat, înainte să plecăm, tot o hemoragie gravă pulmonară, într-o secţie din spitalul nostru, dar ne-am asumat riscul să încercăm să-l ducem [în străinătate]. Era ultima lui șansă. Din fericire, am ajuns amândoi „întregi” la destinaţie, iar copilul este foarte bine astăzi. Mi-aduc aminte și de un copil pe care-l luasem dintr-un alt spital. Atunci am avut întreruperi de curent în spitalul respectiv. A trebui să coborâm pe scări, cu o targă de sute de kilograme. A fost o întreagă aventură, și pentru că am întârziat în felul acesta, copilul nu a putut să fie foarte bine pregătit. Iar în avion s-au întâmplat lucruri complicate. Am oprit avionul, la decolare, pentru că pacientul nu era deloc într-o stare bună, erau și pasageri. S-au speriat și ei odată cu mine, sau poate mai mult ei decât eu. Era și o cunoștinţă de-a mea prin avion, din întâmplare, care mi-a spus apoi „doctore, erai leoarcă tot”. 

Mulţi pacienţi în continuare pe liste

În medicină este nevoie și de credinţă sau este suficientă știinţa?

Credinţa te ajută să înveţi foarte bine și să fii dedicat. Tot ea te ajută să ai speranţă că poate se întâmplă ceva,  în ciuda tuturor evidenţelor negative. Să speri atunci când poate toţi spun „nu se poate”. Te mai ajută și să rămâi drept chiar dacă e faliment. Da, e un faliment, dar o iau de la capăt.

În calitate de șef al secţiei de Terapie Intensivă Nou-Născuţi, care sunt planurile dv. pentru următorii ani?

Am planuri mari! Trebuie să terminăm, în noiembrie anul viitor, extinderea secţiei, proiectul fiind mult diferit faţă de ce ne-am imaginat că vrem să facem acum cinci ani. Am plecat de la faptul că trebuie să mai punem paturi ca extindere. Dar de la cele 20 de paturi de reanimare în plus am ajuns să refacem amfiteatrul spitalului, să schimbăm posturile trafo, tablourile electrice, să cumpărăm două generatoare, să proiectăm și o sală de operaţii, să extindem zona de farmaceutică, de pregătire a nutriţiei și medicaţiei. De-a lungul timpului am învăţat ce înseamnă imagistica de urgenţă... Vom pune un RMN în mijlocul secţiei! De asemenea, o să avem o zonă importantă de training pentru medici și asistente. O să continuăm să investim în educaţie, nu doar la noi în secţie. Suntem implicaţi în mai multe proiecte educaţionale prin toată România, dar și în afara ţării. Un alt proiect major început de mai multă vreme este să terminăm heliportul. Pandemia ne-a încurcat un pic, ca termene și finanţare, dar o să îl terminăm anul acesta.

Ce va însemna pentru Spitalul „Maria Curie” extinderea Secţiei de Terapie Intensivă Neonatală?

Probabil va dispărea lista noastră de așteptare, care întotdeauna este de peste 10-15 pacienţi. Aproape o să dublăm numărul de pacienţi în secţia noastră. Iar asta înseamnă literalmente, la nivel naţional, reducerea mortalităţii. Asta s-a întâmplat și când am făcut prima extindere de la 10-15 pacienţi la 27 cât avem acum. Prin extinderea secţiei vor fi 46 de paturi. Avem pe listele noastre de așteptare mulţi pacienţi. În tei ani, de când cuantificăm printr-o aplicaţie IT, aproape 100 de pacienţi n-au avut parte niciodată de tratament și au decedat în alte spitale, așteptând. Asta este realitatea. Nu am putut să-i primim în timp util. Extinderea aduce un plus major de siguranţă pentru pacient și înseamnă un plus major în procesul educaţional.

Trimiţând textul BINE la 8844, puteţi ajuta în fiecare lună cu 2 euro la extinderea Secţiei de Terapie Intensivă Nou-Născuţi de la „Maria Curie”.

Timpul diluează intensitatea unor astfel de întâmplări, și sunt atât de multe... O viaţă e o mică istorie. (Dr. Cătălin Cîrstoveanu)