Doza de ficțiune: „Răpirea sau Obstetrykalion din Sarkynos” de dr. Dașcău Voicu 

Doza de ficțiune: „Dantele interioare” (partea a doua) de Monica Radu 

Măi, tată!

Măi, tată, ce e cu căciula aia pe cap pe căldura asta, nu mai pot tată de durere de cap, nu mă mai lasă de trei zile, e nevralgia asta nenorocită, mi-a zis și doctorul că n-are ce-mi face, bine dar poate e altceva, poate e o migrenă, ce e aia, n-am auzit, o durere de cap așa, care nu te mai lasă, nu, nu, e nevralgie, lasă că știu eu, la câţi doctori am fost, sau poate e de la dinţi, la stomatolog de când n-ai mai fost, nu domnule, nu e de la dinţi, lasă-mă în pace! 

Cum o mai duci, tată, ei, ce să fac, cu durerile mele de cap, nici nu mai pot să mă mișc, e urgia secolului, nu știu de ce mi-a dat mie Dumnezeu să îndur așa ceva, ai mai fost la doctor, am fost, n-are ce să-mi facă, poate un computer tomograf, ce e ăla, ca o radiografie la cap, dar mai sofisticată, nu, tată, e nenorocita de nevralgie de trigemen, că nu mă mai lasă și nu pot să iau calmante că îmi atacă stomacul, eu cu ulcerul meu operat de trei ori nu pot să bag în mine orice, mai bine rabd, dar, iartă-mă, văd că ţuică bei de dimineaţă și n-ai nici o problemă cu asta, eeee, ţuica e altceva, eu pun miere în ea și e pansament pentru stomac. 

Măi, tată, am o prietenă care are dureri mari de cap ca matale și mi-a zis că i-a dat doctorul medicamentul ăsta, nu vrei să încerci, ia dă să văd, are prospect, că eu trebuie să citesc prospectul, dar să știi că m-a mai lăsat, am fost la un chinez la acupunctură și am făcut zece ședinţe, mi-a înfipt ace în tot capul, și nu doare, ba doare, dar trebuie să suporţi, cum altfel crezi că învingi durerea? 

Of, of, că maică-ta nu înţelege că eu nu suport aerul condiţionat, cu durerile mele de cap, ce dacă sunt 40 de grade, eu nu pot să stau în aer, merg și mă plimb pe străzi cât ţine ea aerul deschis, că așa femeie rea n-am pomenit în viaţa mea, că mai bine m-ar lua Dumnezeu așa dintr-odată să nu mai simt durere și să scap de gura ei, mi-ajung cinzeci de ani lângă ea, unde mi-o fi pus căciula, că tot timpul mi-o ascunde, uite așa mă chinuie tată, toată ziua. 

Păi de unde să am, tată, durerile astea, eu când eram tânăr lucram ca șofer douăzeci de ore pe zi și n-am purtat niciodată căciulă, chiar dacă erau grade cu minus, că așa e când ești tânăr, nu-ţi pasă și te crezi zmeu, dar uite acum cum trag, cu durerile astea! 

Mi-a adus covidu’-n casă, tată, că nu mă durea pe mine destul capul, pe unde a fost, ce-a făcut că a venit cu virusul, acuma aștept să mor chiar dacă mi-a făcut test și zice că n-am, eu sunt sigur că am ceva, mă doare capul mai tare ca de obicei și am și frisoane și nu mai văd bine și ameţesc când mă ridic din pat, vrea să mă omoare, tată, cu vorba și cu covidu’. 

Când eram tânăr nu exista depresie, aveai un necaz, rezolvai și mergeai înainte, n-aveai timp să te plângi că erau multe de făcut, și durerea de cap am dus-o pe picioare că nu puteam să-mi iau medical, aveam de strâns bani pentru casă, pentru mașină, acuma, de când am ieșit la pensie, de vreo cinșpe ani mă supără mai tare, că stau acasă și n-am treabă, stau în balcon și mă uit la oameni, mai fac câte un sudoku și dau drumul la televizor să n-o mai aud pe maică-ta, tu ce mai faci, îţi fac niște cartofi prăjiţi, ţi-e foame, bei o ţuică cu mine? 

Doza de ficțiune: „La control” de Sabina Yamamoto 

Doza de ficțiune: „Duminică la ora opt” de Mara Chelcioiu 

Pentru a participa la selecţie, puteţi trimite microficţiuni la adresa florentina@revistadepovestiri.ro. 

Autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea în Viața Medicală și pe site-ul www.viata-medicala.ro.