Vivaldi 

Miros palpabil de sânge. Inspiră, expiră.
Închide ochii. Încearcă să se distragă ascultând muzică. Ceva clasic, care să o relaxeze.
Intră pe YouTube să caute. Din neant apare o reclamă la Oviva: cum să slăbeşti sănătos. Cum? 
Schimbă imediat pe o compilaţie clasică: Vivaldi, Mozart, Chopin.
Închide ochii. Muzica dansează dinspre urechi spre creier.
Se lasă să plutească, să o relaxeze Vivaldi.
Brusc, o gheară dureroasă îi apucă stomacul. Îi este greaţă.
Un zgomot sinistru. Lasă YouTube-ul. Lasă Vivaldi.
Caută. Apucă ceva.
Se întoarce.
O consistenţă sinistră îi pluteşte prin creier.
Vivaldi, muzica, îi intră prin urechi.
Închide ochii, dansează în mintea ei, în timp ce muzica se preschimbă în ceva tangibil. 

Compilaţia o apasă dureros pe timpane.
Oviva, Vivaldi, un zgomot. Sânge. Îi este greaţă.
O voce. Se întoarce.
– Schimbă ceva!
– Cum?
– Să slăbeşti sănătos! Ascultă muzica! Lasă-ţi creierul să plutească!
Se lasă pe spate, se întoarce goală pe o parte. O gheară dureroasă, greaţă, sânge, stomac, creier. Caută ceva palpabil de care să se prindă. Muzică, creier, Vivaldi,
stomac, Oviva. Muzică, creier, Vivaldi, stomac.
Închide ochii uşor. Prin minte i se perindă în cerc cuvinte al căror sens pare să-l cuprindă doar parţial: muzică, creier, Vivaldi, stomac, Oviva.
Încearcă să se distragă, să se relaxeze.
Muzică, creier, Vivaldi, stomac, Oviva. Muzică, creier, Vivaldi, stomac, Oviva.
Se întoarce pe cealaltă parte cu o mişcare aproape imperceptibilă.
Uşor, goală, pluteşte.
Cade în gol de la etajul şase.