Proiectul „Muzica la muzeu” ne-a purtat într-un periplu sonor pe străzile Bucureștiului, delectând publicul cu o diversitate de genuri și epoci, precum și cu artiști remarcabili. Am pornit din dealul Cotrocenilor, de unde am coborât spre Podul Mogoșoaiei, în jurul căruia am avut mai multe popasuri deosebit de agreabile (Muzeul Colecțiilor de Artă, Muzeul Național al Literaturii Române, Casa Filipescu-Cesianu, Muzeul National al Țăranului Român).

Am urmat și axa nord-sud, de la Muzeul Național Tehnic din Parcul Carol I până în cartierul Primăverii, la Muzeul de Artă Recentă, și mai departe, la Muzeul Satului și la Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici. Finalul s-a constituit într-un crescendo demn de cele mai prestigioase manifestări ale genului, readucându-ne pe Calea Victoriei, între Palatul Regal și vechea Curte Domnească.

Salonul principal al Muzeului Theodor Aman a avut parte de o serată ca în vremea maestrului, căci muzica i-a umplut de emoție pe toți cei prezenți, cuprinși de o stare de grație cum arareori ni se mai întâmplă astăzi. Magia s-a datorat sopranei Rodica Vică, a cărei activitate se desfășoară acum mai mult la Viena, dar care revine frecvent în România pentru diferite proiecte speciale, cum a fost BrancuSING în primăvară, sau ca cel de față. 

Alături de ea, responsabil pentru crearea „Culorilor unei grădini sonore. Hommage á Georges Enesco” a fost chitaristul Laurențiu Topală, cel care a însoțit-o pe soprană într-un parcurs muzical care a traversat geografii și timpuri, aducând la viață partituri de Enescu, Brahms, de Falla, Lorca, Monteverdi, pentru a încheia cu „La vie en rose”. Pauzele vocale au fost rezervate unor momente solo de chitară cu compoziții semnate chiar de instrumentist.

Buchet de gânduri pentru iubitorii de lectură

Seara următoare a adus o nouă delectare pentru iubitorii operei, întâlnirea cu mezzosoprana Ruxandra Donose, care alături de pianistul Sergiu Tuhuțiu și de muzicologul Luminița Arvunescu de la Radio România Muzical au creat o atmosferă cu totul specială, în ton cu eleganța Palatului Cesianu-Racoviță ce ne-a fost tuturor gazdă primitoare. 

Evenimentul a marcat împlinirea a 10 ani de la inițierea proiectului Opera FANtastica, o serie de convorbiri cu mari artiști ai scenei lirice internaționale, de origine română, care s-au dezvăluit astfel publicului și în alt mod decât prin cântul lor. Cu această ocazie a fost prezentat și în România volumul „Pe:trecere”, scris de Ruxandra Donose, în fapt un buchet de gânduri, de emoții și reflecții ale artistei, de momente trăite, scrise de-a lungul anilor și apărute în mediul online, pe care jurnalista Alice Năstase Buciuta le-a reunit într-o carte, publicată la Editura Cărțile Tango, care se bucură și de câteva ilustrații realizate de coregraful Gigi Căciuleanu. 

Cititorii să nu se aștepte la o carte de memorii, căci nu are nimic din acest gen. Sporadic regăsim câteva fragmente cu caracter autibiografic în care o intuim pe Ruxandra Donose în diferite momente ale vieții și carierei, din copilărie până la maturitate. Textele ne fac astfel părtași ai unor crâmpeie din existența sa care, vedem acum, nu a fost mereu doar povestea frumoasă pe care o știm azi, despre aplauze și succes, ci este și despre alergare și drumuri, despre căutări și despărțiri și, uneori, despre singurătate. 

Paginile ne oferă experiența de viață a unei mari artiste, adunată din provocările anilor petrecuți pe drum, dintr-un oraș în altul și dintr-un continent în altul, în cele mai celebre teatre lirice ale planetei, cu stăruința unei profesioniste care a reușit performanța de a nu anula niciodată un spectacol, în 36 de ani de carieră. Această înțelepciune ne este împărtășită spartan, cu economie de cuvinte, ci într-un mod care ne poate îndemna la reflecție și simțire, astfel încât să ducem mai departe firul cugetărilor, fiecare în felul propriu.

Un dar muzical neașteptat

Ultima întâlnire cu „Muzica la muzeu” de anul acesta, deafășurată la Muzeul Național de Istorie al României (MNIR) a fost o adevărată încununare a întregului proiect, în cadrul unui omagiu adus magnificei mezzosoprane Viorica Cortez, cu ocazia împlinirii a 90 de ani de viață (eveniment petrecut pe 26 decembrie 2025).  Asociația pentru Muzică, Artă și Cultură a organizat împreună cu MNIR și ceilalți parteneri o expoziție aniversară ce va ramâne deschisă și în luna octombrie a.c., aducând mărturie despre o carieră excepțională, începută la Iași și continuată pe toate scenele însemnate ale lumii. 

Afișe de spectacole, costume, discuri și cărți despre viața și activitatea sa profesională, multe fotografii, precum și dovezile recunoașterii care i-au fost oferite de-a lungul timpului: distincții, premii, titluri onorifice, toate pe deplin meritate, stau acum în fața publicului, definind mai bine amploarea profilului său muzical.

Cel mai emoționant moment al după-amiezei a fost cel pe care, cu bine-cunoscuta sa generozitate sufletească, Viorica Cortez l-a dedicat memoriei a două mari artiste plecate la Domnul în ultimele luni: pianista Alina Păvălache, alături de care a desfășurat numeroase proiecte pentru tineri în ultimii ani, și soprana Ileana Cotrubaș.

Galerie imagini (6)

Momentul nu a fost unul de reculegere în liniște, ci un dar muzical neașteptat. Ave Maria de Caccini, interpretat cu o acuratețe și cu o emoție care a adus lacrimi în ochi tuturor celor prezenți, amplificată de ecoul din Lapidariul MNIR, a transformat acele clipe într-un reper ce va fi imposibil de uitat. În plus, cu sprijinul Romfilatelia, a fost lansat și un plic filatelic aniversar „Viorica Cortez”, parte a secțiunii „Mari artiști lirici români”, ca un dar de suflet care să dăinuiască, de care marea artistă s-a bucurat foarte mult.