Am stat de vorbă cu patru specialiști (urolog, concierge doctor, diabetolog și psihiatru), în ideea de a crește gradul de conștientizare asupra problemelor de sănătate ale domnilor, însă mai ales cu scopul de a-i îndemna să nu ignore simptomele și să se adreseze medicului pentru un diagnostic corect și precoce.

Săptămâna Sănătăţii Bărbatului* împlinește anul acesta 27 de ani. Iniţiativa a luat naștere în SUA, în 1994, fiind legată de Ziua Tatălui. A devenit, însă, un eveniment internaţional abia în 2002, când a fost marcată pentru prima dată în Marea Britanie. De atunci, Săptămâna Mondială a Sănătăţii Bărbatului a fost adoptată în Australia, Canada, Danemarca, Irlanda, Noua Zeelandă și în alte ţări.

Prevenţia este cel mai bun tratament – iată un deziderat care, deși poate părea un clișeu, din păcate este extrem de actual, crede conf. dr. Bogdan Geavlete, director medical la Spitalul Clinic de Urgenţă „Sfântul Ioan” și președintele Comisiei de Urologie a Ministerului Sănătăţii.

Doresc să le transmit cititorilor dv. o încurajare: să efectueze controalele urologice anuale recomandate la nivel european, pentru screeningul patologiilor prostatice. Nu este deloc complicat și poate preveni o mulţime de neplăceri ulterioare. 

În prezent, el oferă consultaţii la clinica Intermedicas și a fost de acord să ne răspundă la câteva întrebări, pentru a ne ajuta să înţelegem care sunt cele mai frecvente patologii ale tractului urinar superior cu care se confruntă bărbaţii români.

„Cea mai frecventă patologie de tract urinar superior întâlnită în ambulatoriu este cea litiazică. Atât litiaza ureterală, care este mai zgomotoasă din punct de vedere al simptomatologiei, cât și cea renală, care se dezvoltă de regulă relativ insidios”, a afirmat dr. Bogdan Geavlete. Pe locul al doilea, ca prezentări la medicul urolog, urmează patologia neoplazică, atât cea renală, cât și cea ureterală.

Stilul de viaţă și bolile neoplazice

Medicul a tras, totodată, un semnal de alarmă privind cauza patologiilor neoplazice, în sensul că atât pentru litiază, cât și pentru afecţiunile tumorale există mai mulţi factori implicaţi în declanșarea bolii: „Cu toate acestea, vedem tot mai frecvent o implicare tot mai pregnantă a stilului de viaţă în apariţia acestor boli: fumatul – în patologia tumorală, consumul insuficient de lichide, în special de lichide sănătoase – în patologia
litiazică”.

În ceea ce privește afecţiunile prostatei întâlnite frecvent la pacienţii români, medicul urolog a explicat că la tineri, cele mai frecvente afecţiuni prostatice sunt cele infecţioase, din categoria prostatitelor. La pacienţii mai în vârstă predomină patologia tumorală prostatică, atât cea benignă, reprezentată de hiperplazia benignă de prostată, cât și cea malignă, reprezentată de cancerul de prostată.

Depistarea precoce, un deziderat

Este extrem de important ca, anual, orice bărbat cu vârsta de peste 50 de ani să efectueze un control al prostatei, însă doctorul Geavlete menţionează că, deși există tratament pentru toate bolile prostatice, vindecarea pacientului nu se poate realiza decât atunci când boala este surprinsă în fază incipientă, când nu generează și alte complicaţii: „Cu cât mai devreme ajung pacienţii la medic, cu atât va fi mai bun rezultatul
terapiei, indiferent de tipul patologiei prostatice”.

În esenţă, sănătatea prostatei ar trebui să îi preocupe pe bărbaţii de toate vârstele. În cazul celor tineri, o infecţie dobândită în urma unui contact sexual neprotejat poate avea uneori consecinţe extrem de supărătoare. „În același timp, este recomandat ca urmărirea în vederea depistării tumorilor prostatice să înceapă după vârsta de 45 de ani, la pacienţii care au în istoricul familial cancer de prostată, și la peste 50 de ani, la populaţia fără astfel de riscuri”, a conchis medicul urolog.

Trepiedul pe care se construiește diagnosticul corect

Un diagnostic corect al bolilor tractului urinar superior, la fel ca și cel al bolilor prostatei, începe de la efectuarea unui set uzual de analize de sânge, de multe ori împreună cu un sumar de urină și o urocultură.

„Aici se pot vedea primele semne ale unei suferinţe și acestea reprezintă, de multe ori, trepiedul pe care ne construim un diagnostic. Pentru suferinţele prostatei, este extrem de utilă și recoltarea antigenului specific prostatic (PSA), în cele două forme ale sale, PSA și free PSA. Apoi, este extrem de util să beneficiem de aportul imagisticii: ecografia abdomino-pelvină, ecografia transrectală – extrem de utilă în patologia prostatică în anumite situaţii – , urografia sau radiografia renovezicală simplă”, a punctat conf. dr. Bogdan Geavlete.

În cazurile cu complexitate crescută, pacientul are nevoie de investigaţii imagistice de înaltă definiţie, cum ar fi: scintigrafia renală sau cea osoasă, după caz, computer tomografia cu substanţă de contrast, computer tomografia cu emisie de pozitroni (PET-CT), rezonanţa magnetică nucleară cu substanţă de contrast, sau multiparametrică.

„Toate aceste investigaţii performante, de mare fineţe, care sunt și extrem de scumpe, trebuie recomandate de medicul urolog, pe baza suspiciunilor întemeiate pe care le are. Ele nu trebuie niciodată efectuate fără un sfat medical prealabil, de rutină, întrucât unele dintre ele, cum este computer tomografia, generează o expunere foarte mare la radiaţii, dăunătoare și inutilă, dacă sunt efectuate în mod nejustificat”, a explicat medicul urolog.

INVESTIGAŢII RECOMANDATE

Marinela (Mela) Stănculete este concierge doctor în clinica Intermedicas din Capitală, având ca arii de expertiză medicina generală și îngrijirile paliative. Ea ne-a explicat că atât la bărbaţi, cât și la femei, investigaţiile recomandate se raportează la o serie de factori: vârstă, istoricul medical personal, cel familial și modul de viaţă.

„Bărbaţii între 18 și 49 de ani care nu au niciun fel de simptom au nevoie, conform recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii și ghidurilor actualizate de prevenţie, de consultaţie cu medicul de primary care – asta înseamnă medicină generală, medicină de familie, medicină
internă –, o dată la doi ani. În funcţie de ceea ce se găsește la examinarea clinică și la anamneza privitoare la istoric, lucrurile se nuanţează”.

Antigenul specific prostatic, pe listă

Ce înseamnă, mai exact, această nuanţare? În cazul bărbaţilor la care nu se găsește niciun element patologic, analizele se fac tot la interval de doi ani, perioadă când este bine să fie efectuate următoarele investigaţii: hemo­leucograma, glicemia, colesterolul total, HDL-colesterolul (din care medicul va calcula apoi LDL-colesterolul), trigliceridele, trans­aminazele, creatinina, examenul sumar de urină.

„Peste 35 de ani, începe și dozarea de acid uric. Peste 40 de ani, începe și dozarea de PSA. Atunci când în istoricul familial există, de exemplu, neoplazie prostatică, dozarea de PSA a pacientului în cauză va începe mai devreme, în funcţie de vârsta la care a fost diagnosticată ruda cu cancer de prostată, dacă e cazul. Dacă avem unchi, fraţi sau tatăl cu cancer de prostată la 45 de ani, nu o să începem dozarea de PSA la 40 de ani, ci o să începem la 35 de ani. Asta pentru bărbaţii între 18 și 49 de ani”, a adăugat dr. Mela Stănculete.

Frica de vești rele, o piedică

După vârsta de 50 de ani, la consultaţia clinică și la analizele despre care a vorbit anterior se adaugă: necesitatea de a le efectua anual, valoarea calciului, ecografia abdominală (de abdomen general, cu atât mai mult dacă nu a fost efectuată una în ultimii șase ani), ecografia de prostată,
colonoscopia și ecografia de glandă tiroidă. Toate acestea sunt screen­inguri, a ţinut să sublinieze concierge doctorul.

Proporţia pacienţilor care vin la cabinetul medicului Mela
Stănculete este net în favoarea femeilor. Realitatea arată că numărul domnilor care vin la controale (în primul rând la examenele de bilanţ și cele preventive) este mai mic.

Explicaţiile pentru care bărbaţii vin mai rar ţin, printre altele, „de componenta aceasta socială și de apartenenţă, ca bărbat, în societate, când parcă este nevoia de a fi mai puternic, în primul rând, în propriii ochi, și apoi și în ochii celor din jur. La asta se adaugă, aparent paradoxal, frica de vești rele”.

S.O.S., sistemul endocrin!

De la dr. Maria Antonescu, medic specialist Diabet și Boli Metabolice în cadrul Enayati Medical City, am vrut să aflăm cât de des stabilește diagnosticul de DZ la persoanele de sex masculin. Aproximativ 55% dintre pacienţii săi cu DZ sunt bărbaţi.

Medicul atrage atenţia că factorii de risc pentru diabetul zaharat nu trebuie ignoraţi, iar un lucru esenţial pe care l-a menţionat este că bărbaţii cu vârsta peste 45 de ani ar trebui să se preocupe cu precădere de starea de sănătate a sistemului endocrin:

„Intervalul de screening pentru depistarea diabetului zaharat este de trei ani. Orice bărbat adult supraponderal sau cu obezitate (IMC>25 kg/m2), ce prezintă următorii factori de risc: rudă de gradul I cu DZ, istoric de boală cardiovasculară, hipertensiune arterială, dislipidemie, sedentarism, prediabet ar trebui testat în vederea diagnosticării diabetului zaharat”.

A cere ajutor nu este o slăbiciune

Petreceţi mult timp afară. Dacă aveţi copii, mergeţi cu ei în parc. Faceţi mișcare. Feriţi-vă de tutun, alcool, cannabis, sau scăpaţi de ele. Vorbiţi despre ceea ce vi se întâmplă. Fiţi asertivi cu cei mai puternici și fiţi generoși și empatici cu cei mai slabi. Ascultaţi mai mult, daţi sfaturi mai puţin. (...) Cereţi ajutor.

Psihiatrul Vlad Stroescu este de părere că bărbaţii sunt mai afectaţi în ultimii ani în ceea ce privește sănătatea mintală, însă preferă să ignore suferinţele de la nivelul psihicului: „Faptul de a fi bărbat ne dă o masă musculară mai mare, poate oase mai dure și un ficat ceva mai rezistent. Nu ne dă o rezistenţă mai mare în faţa suferinţei psihice, ba poate chiar
dimpotrivă”.

Patologiile pe care le-a observat la bărbaţii care trec pragul cabinetului său sunt aceleași ca și în cazul femeilor, iar cele mai frecvente sunt insomniile și tulburările anxietăţii – de la atacurile de panică și crizele de furie, până la obsesii și compulsii: „Bărbaţii fac insomnii rebele. Consumul de droguri de tot felul este o reală problemă în ultima vreme și cred că e mult mai pronunţat la bărbaţi”.

Domnii să strângă din dinţi

Din păcate, crede dr. Vlad Stroescu, bărbaţii români se tem chiar și în 2021 să meargă la psihiatru ori la psihoterapeut și nu își rezolvă problemele de sănătate, nici chiar pe cele sufletești: „Încă trăim o eră a «masculinităţii toxice», în care simplul fapt de a cere ajutor e considerat o slăbiciune, lumea se așteaptă ca bărbaţii să fie invulnerabili”.

În opinia sa, există această prejudecată ciudată, cum că bărbatul trebuie să strângă din dinţi, de dragul familiei și al celor din jur, când exact din motivul acesta ar trebui să își rezolve problemele, inclusiv cele psihice, din timp. Rezolvarea problemelor nu trebuie lăsată pe ultima sută de metri, când ele „ameninţă să îţi dărâme viaţa personală sau profesională sau când doare prea tare”.