Prin eforturile voluntare și nemaipomenite ale unor colegi, weekendul trecut a avut loc reuniunea de 20 de ani de la absolvirea Facultăţii de Medicină din București, pentru generaţia 2004. Generaţia mea.
Uneori trebuie să ne întrebăm dacă ne mai ajutăm cu adevărat pacienţii. Dacă nu cumva buna noastră credinţă, pregătirea, experienţa sunt, în cea mai mare parte, irosite.
„Până și cea mai mică floare își are rădăcini în nemărginire.” Așa spune o frază dintr-o carte pe care tocmai am deschis-o („Cartea ceasului de nisip”, de Ernst Jünger).
Medscape a publicat o nouă ediție a studiului privind burnoutul la medici, iar rezultatele nu ne sunt favorabile. Ar ajuta un asemenea raport în România. Aceleași probleme cronice ne presează și aici.
Deși mă simt pe dinăuntru tânăr, sunt un medic de vârstă mijlocie. Dacă sunteţi ca mine, poate vi se pare interesant să faceţi un pas mental înapoi și să cugetaţi cum arată viaţa dv. profesională.
Legi și practici vechi ne obligă să scriem documentele noastre într-un anume fel. Dar măcar în comunicarea de zi cu zi merită să fim empatici și curioși. Curiozitatea nu e decât o faţetă a empatiei.
Mișcarea este benefică în orice fel de patologie mintală, spune dr. Vlad Stroescu, medic specialist Psihiatrie. Scrisul, la rândul său, poate fi vindecător.
L-am întrebat pe un coleg, în clinică, ce mai face. Întrebarea era mai curând un salut, o formulă de politeţe, dar când un psihiatru te întreabă ce mai faci, răspunsul e întotdeauna însemnat.
Când am hotărât să devin psihiatru, nu m-aș fi gândit niciodată că o să trăiesc vremuri atât de interesante. Ne aflăm, fără îndoială, în zorii unei noi ere.
Orice oraș e dramatic. Nu degeaba mediul urban e asociat cu o prevalenţă mai mare a majorităţii tulburărilor psihice: zidurile blocurilor sunt protectoare și alienante, unificatoare și despărţitoare.
În timp ce lumea întreagă urmărește războiul din Ucraina, există un interes crescut de a înţelege minţile și motivaţiile seniorilor războiului. Nu e doar simplă curiozitate.
Știţi care este microepidemia de sănătate mintală de început de an? Insomnia. E doar parţial explicată de decalajul produs de Revelion și de abuzul ocazional de alcool.
Oamenii-eroi au nevoie de oameni. Cât de rezilient este personalul medical din spitalele COVID și cum se poate pregăti pentru noul val al pandemiei?
Zilele trecute, cei mai tineri colegi ai noștri au trecut de ultima poartă simbolică înainte de intrarea în noile lor vieţi: repartiţia și alegerea specialităţii pe care o vor practica.
Anul acesta, 1 Decembrie a picat în mijlocul unei perioade în care mulţi dintre noi am fost foarte ispitiţi să plecăm din ţară, definitiv.
Săptămâna trecută, în vacanţa școlară, am dat bir cu fugiţii de la serviciu și am făcut, împreună cu copiii mei, ceva ce nu credeam că o să fac vreodată. M-am dat în niște montagnes russes.
Nu știu cum sunteţi dumneavoastră, dar eu nu pot să-mi imaginez cum va fi când mă voi pensiona. Nici măcar nu-mi imaginez că mă voi pensiona.
Cât din ceea ce facem e motivat de frică? Pentru că suntem între paginile unei reviste profesionale, mă refer acum la profesie.
Medicina, odată cu pandemia, și-a descoperit varianta sa telescopică. La distanţă. În care prezenţa fizică, în același cabinet, a medicului și pacientului, nu mai e necesară.
Patru specialiști au evidențiat cele mai frecvente probleme de sănătate ale bărbaților, în contextul Săptămânii Mondiale a Sănătății Bărbatului, marcată anul acesta între 14 și 21 iunie.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe