Avem, la ora actuală, o creștere a numărului de cazuri de viroze, inclusiv de COVID-19, avem combinaţii de infecţii virale (flu + corona => flurona; flurona + virus respirator sinciţial).

O cauză evidentă ar fi umezeala din aer. Virusurile stau „călare” pe picăturile de apă care sunt în atmosferă din cauza temperaturilor relativ ridicate; dacă ar îngheţa, nu am mai avea atâta umezeală în aer și nici atâtea virusuri.

Dacă nu putem scăpa de „supa” de virusuri din aer, cel puţin am putea purta mască, pentru a evita infectarea căilor respiratorii.

A fost evident pentru orice cadru medical că, atât timp cât am purtat masca în pandemie pentru a scăpa de COVID, nu am avut nici epidemii de IACRS (infecţii acute de căi respiratorii superioare) cu virusuri (para)gripale sau sinciţial respirator.

Concluzii longitudinale

După anii de pandemie peste care am trecut, putem trage câteva concluzii longitudinale. Una ar fi că varianta Omicron este mai puţin agresivă comparativ cu Delta (1).

Este o observaţie practică, în concordanţă cu teoria care postulează că, în timp, se selectează tulpina cel mai puţin agresivă (tulpinile agresive își omoară gazda, stopând astfel propagarea virusului).

De asemenea, tot în timp, se selectează și tulpina cu contagiozitatea cea mai crescută. De exemplu, dacă în iulie 2022 scriam despre noul val pandemic cu subvariantele Omicron BA.4 și BA.5, ulterior au apărut subvariantele BQ.1.1 și BQ.1, care sunt ramuri ale BA.5, iar azi vorbim în special de subvarianta Omicron XBB.1.5, „alintată” popular cu
numele Kraken.

XBB.1.5 este o ramură a variantei Omicron XBB, detectată pentru prima dată în octombrie (ramura XBB fiind ea însăși o combinaţie de alte două subvariante Omicron).

De aceea, OMS a declarat la începutul săptămânii trecute că XBB.1.5 ar putea provoca mai multe cazuri de COVID-19 pe baza caracteristicilor genetice și a estimărilor timpurii ale ratei de creștere.

Deși nu este clar dacă XBB.1.5 poate provoca propriul val de infecţii globale, experţii spun că actualele vaccinuri anti-COVID continuă să protejeze împotriva simptomelor severe, spitalizării și decesului.

De menţionat că simptomele pentru XBB.1.5 par să fie aceleași ca și pentru Omicron. Cu toate acestea, este mai puţin obișnuit ca persoanele infectate cu XBB.1.5 să raporteze că și-au pierdut simţul gustului și pe cel al mirosului.

Secretomania autorităţilor chineze

În ultimele șase săptămâni, în SUA, creșterea numărului de cazuri cu noua variantă XBB.1.5 s-a corelat cu o creștere a cazurilor de COVID-19, în special pe Coasta de Est și în zona New York.

Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din SUA estimează că subvarianta XBB.1.5 are cea mai rapidă răspândire în SUA și reprezintă 43% din cazurile de COVID-19 din Statele Unite pentru săptămâna încheiată în 14 ianuarie, fiind pe un trend ascendent (2).

În Europa, autorităţile medicale franceze, de exemplu, încearcă să liniștească spiritele, afirmând că această variantă circulă în
Franţa „la niveluri destul de scăzute” și că nu a provocat, deocamdată, „îngrijorare deosebită”. Un studiu imunologic, efectuat in vitro, a demonstrat că deocamdată imunitatea faţă de COVID-19 funcţionează și în cazul acestei subvariante (3).

În China situaţia este diferită. Din cauza protestelor istorice din toată ţara de la sfârșitul lunii noiembrie, China a abandonat brusc, luna trecută, regimul antivirus strict de blocări în masă.

Prin acest lockdown prelungit și strict, China a încercat să aplice politica „zero cazuri de COVID”, dar brusca demontare de acum a restricţiilor a permis „dezlănţuirea” virusului asupra celor 1,4 miliarde de oameni din China lipsiţi de imunitate anti-COVID (la fel cum sud-americanii au fost decimaţi de bolile infectocontagioase aduse de conchistadori începând cu secolul al XV-lea).

Se așteaptă ca vârful valului de COVID-19 din China să dureze două-trei luni și să se extindă, în curând, peste zonele rurale, unde resursele medicale sunt mult limitate. Din păcate, secretomania autorităţilor chineze împiedică transmiterea datelor medicale care ar fi utile în evaluarea epidemiei de COVID-19 în China.

ONU a declarat că deși experţii internaţionali în sănătate au prezis, pentru această ţară, cel puţin un milion de decese legate de COVID-19 în acest an, China a raportat puţin peste 5.000 de când a început pandemia, una dintre cele mai scăzute rate de deces din lume (4).

Femeile, de două ori mai afectate de long COVID

Acum, după experienţa anilor de pandemie, putem vorbi și mai clar despre cazurile de long COVID sau post-COVID. Potrivit noilor date oferite de OMS pentru Europa, cel puţin 17 milioane de oameni au suferit o perioadă lungă de COVID-19 (durata simptomelor de cel puţin trei luni) în 2020 și 2021. Prin extensie, în întreaga lume ar fi 145 de milioane de oameni cu sindrom post-COVID.

Noile cazuri de long COVID ar fi crescut cu 307% între 2020 și 2021. Conform studiilor, femeile par a fi de două ori mai afectate comparativ cu bărbaţii. În plus, riscul de apariţie a sindromului post-COVID crește în cazul unei forme severe de boală.

În caz de spitalizare, riscul de apariţie a long COVID este de 1/3 la femei și 1/5 la bărbaţi. Principalele simptome post-COVID sunt oboseala, durerea, tulburările neuropsihiatrice (tulburări cognitive, tulburări de dispoziţie), dispneea.

Se estimează că 10 până la 20% dintre persoanele care au avut
COVID-19 vor dezvolta astfel de simptome pe termen mediu sau lung. Din păcate, aceste simptome pot persista de la boala iniţială sau se pot dezvolta după recuperare.

Ele pot veni și dispărea sau pot recidiva în timp. Acest fapt îl confirmă și puţinele mele cazuri de post-COVID, cazuri în care simptomele au reapărut după o perioadă de remisie. Un studiu de cohortă israelian a evidenţiat impactul pozitiv al vaccinării asupra riscului de dispnee persistentă (5-8).

IPOTEZE pentru post-COVID

Există mai multe ipoteze care încearcă să explice cazurile post-COVID. Una dintre ele sugerează că replicarea virală sau persistenţa resturilor virale mult timp după infecţia iniţială ar fi de vină pentru aceste simptome.

Un virus viu sau rămășiţe de virus, care ar putea menţine o activitate inflamatorie, poate fi la originea simptomelor. O altă ipoteză exclude prezenţa resturilor virale, mergând pe inflamaţia iniţială, care, odată declanșată, ar fi provocat o perturbare a sistemului imunitar.

Așa-numita ipoteză de „lezare a ţesuturilor” evocă rolul episodului infecţios iniţial în apariţia leziunilor de durată în anumite organe. Studiile actuale au demonstrat în continuare deteriorarea vaselor de sânge ca urmare a infecţiei. Urmează ca studiile ulterioare să lămurească pe deplin mecanismele și tratamentul sindromului post-COVID (5-8).

Exerciţiile fizice pot reduce riscul de îmbolnăvire

Experienţa cu COVID-19 a venit și cu date noi și interesante legate de influenţa exerciţiilor fizice asupra formelor de boală.

Mai multe studii sugerează că exerciţiile fizice pot reduce pericolul de COVID-19 sever sau fatal chiar și în rândul pacienţilor cu risc ridicat, cum ar fi cei cu hipertensiune arterială sau boli cardiovasculare.

Pe baza unei analize sistematice a dovezilor, Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din SUA a raportat că „activitatea fizică este asociată cu o scădere a numărului de spitalizări și decese cauzate de COVID-19, în timp ce inactivitatea crește acest risc”.

Altfel spus, fiecare nivel de activitate fizică a oferit un anumit nivel de protecţie anti-COVID. Chiar și o plimbare de 10 minute pe săptămână este asociată cu rezultate mai bune privind COVID-19.

Cele mai bune rezultate au fost observate în rândul celor care fac o formă de sport mai mult de 150 de minute pe săptămână, adică minimum 30 de minute de mișcare pe zi, timp de cinci zile pe săptămână.

Din păcate, datele din SUA arată că unul din patru adulţi nu face nicio activitate fizică în afara locului de muncă (9). Rămâne de văzut ce date noi vom putea extrage din evoluţia ulterioară a pandemiei de COVID-19.

Citiți și: OMS anunță modificarea perioadei de izolare pentru bolnavii COVID