Un junghi în spate, loja suprarenală. Iradiază în umăr și subscapular de aceeași parte. Nu prea dormi. Radiografie. Final de program. Urmează vacanţa. Radiologul: ești OK. Internistul: ești OK. Ecografie. Normal. O fi de la fiere. O fi enteroviroză în context clinic.

Pleci. Departe. Te doare. Te ţine. Spută roșie. Te întorci. După șapte zile. Pneumolog. CT torace cu contrast. Nu ești OK. Tromboembolie pulmonară. Prinsă „la timp”. Anticoagulante, se duce durerea, respiri, strănuţi, sughiţi, tușești, râzi mult mai bine.

Ce a mers prost? Te uiţi pe radiografia de acum o săptămână. Cinci milimetri pătraţi de alb în unghiul costodiafragmatic. Nevăzuţi. În anul cinci picai radiologia pe chestia asta.

Factorul uman: după sute de radiografii COVID, asta putea părea luată de martor. Și suntem prieteni, am făcut prea multe împreună, d-alea grele, nu are cum să fie ceva atât de grav. Încredere. În noi înșine și în
apropiaţi.

Inteligenţa artificială nu cunoaște prieteni. Nu are o zi proastă. Nu știe sfârșitul de program. Nu gustă atmosfera de vacanţă. Nici măcar nu pică radiologia pe așa ceva. Sânge rece. Avem nevoie de el. Vede dincolo de locul unde noi, cu poveștile noastre, cu trăirile și suferinţele noastre, ne oprim.

„Ar trebui să ne oprim acum din a mai califica noi radiologi. Este evident că în cinci ani inteligenţa artificială va performa mai bine ca radiologii”. (Profesor Geoffrey Hinton, University of Toronto, 2021)

Poate că avea dreptate. Mai rămâne și ca tehnologia să
devină disponibilă.

Citește și: Sunt doctorul (doctoriţa, asistenta, infirmierul, brancardierul)…