Expoziţiile sunt parte din evenimentele organizate în contextul „Zilelor Bucureștiului”, marcate în perioada 20-24 septembrie.

Prin fostele pivniţe ale hanului, Sala Bolţilor și Sala Atelier, pătrundem, cu sfială, dar și cu curiozitate, într-o zonă care reconstituie alcătuirea Bucureștiului la jumătatea veacului al XIX-lea. 

Expoziţia documentară „Bucu­rești. O stratigrafie în hărţi și planuri” pornește de la planul cartografic realizat de Borroczyn în 1846. Alături de acesta, echipa de realizare (coordonată de Ştefan Huţanu, arhitect şi designer 3D, și Mihai Florea, muzeograf al Muzeului Naţional de Istorie a României) a expus o serie de documente vechi, precum și artefacte arheologice descoperite în siturile de cercetare. Împreună cu hărţile putem vedea și câteva reconstituiri contemporane, atât tridimensionale, cât și plane, nu doar de străzi, ci și de clădiri, precum și o transpunere peste orașul contemporan. Aceasta ilustrează evoluţia și extinderea Bucureștiului până la dimensiunile pe care le cunoaștem azi.

Elemente vechi și noi

Într-o suprapunere simbolică – în care peste vechile rădăcini se aștern elemente artitectonice, dar și sociale noi –, în spaţiile de la parterul ARCUB (Sala Arcelor, Sala Librărie) ne întâlnim cu Bucureștiul postdecembrist, în cadrul a două proiecte expoziţionale de valorificare a arhivelor de imagine ale cunoscutului fotograf Dragoș Lumpan.

Aflat la începutul parcursului său profesional în anii 1990, artistul s-a întors acum către vechile sale clișee, în încercarea de a explora acel interval temporal și de a recontextualiza cadrele surprinse cu mult entuziasm într-o perioadă de mare instabilitate pentru toţi, dar și de mari speranţe. Sub titlul „Vremuri blurate” descoperim portrete făcute pe Bulevardul Magheru, în faţa Teatrului Nottara, în 1992, într-o perioadă în care nimeni nu știa de GDPR și nu aveam o preocupare majoră legată de imaginea proprie în spaţiul public. 

Despre „intimitate” în spaţiul public

Ceea ce vedem astăzi sunt imagini parţial blurate ale celor de la care fotograful nu a obţinut consimţământul explicit pentru prezentarea în clar. Într-o societate sufocată de imagini, prin această situaţie, artistul vrea să ne provoace la o reflecţie legată de cum ar trebui să fie fotografia de stradă în prezent și până la ce punct mai putem să ne „ascundem” atunci când ne aflăm în exterior.

Continuând demersul de explorare a trecutului, „Arhiva foto 1992-1993” reprezintă efortul de digitalizare a vechilor filme fotografice și selecţia unor imagini emblematice despre cum era viaţa bucureștenilor în plină tranziţie. O epocă marcată de reminiscenţele perioadei comuniste, dar în care societatea și oamenii săi încercau să se îndrepte spre un alt mod de trai. Și în acest caz, fotografiile trezesc poate nostalgie celor care au trăit acele vremuri și curiozitate, sau chiar mirare, pentru cei foarte tineri. 

Foto principală: Expoziţia documentară „București. O stratigrafie în hărţi și planuri”