Leziunile cutanate pruriginoase sunt o caracteristică esenţială a dermatitei atopice, ele având o evoluţie oscilantă. Împreună cu terenul atopic pot duce la apariţia unor complicaţii.
Dermatita atopică (DA) este o boală inflamatorie a pielii, caracterizată prin prezenţa pruritului intens, care poate afecta calitatea vieţii pacienţilor prin simptome şi prin infecţiile secundare. Prezentarea clinică a dermatitei atopice este variată, cu aspecte și localizări diferite, acestea variind cu vârsta. Leziunile sunt distribuite:
Aspectele clinice stabilesc diagnosticul. O trăsătură clinică esenţială este pruritul. Evoluţia clinică este ondulatorie, cu perioade de agravare şi perioade de acalmie.
Diagnosticul se stabilește conform criteriilor Hanifin şi Rajka: sunt necesare trei criterii majore şi trei criterii minore (Tabel 1).
Cele patru criterii majore din dermatita atopică sunt: pruritul; leziunile morfologice tipice şi localizate în zonele de elecţie, conform vârstei; evoluţia cronică, ondulatorie, cu ameliorare şi agravare; istoricul familial şi personal de atopie.
Investigaţiile sunt rareori necesare pentru diagnostic. Se poate determina nivelul IgE total, care prezintă valori crescute. Mutaţiile FLG se pot determina din frotiu bucal sau din sânge. Uneori pot fi necesare evaluări bacteriologice, din secreţiile leziunilor cutanate, sau teste PCR pentru infecţiile bacteriene sau virale, în cazul complicaţiilor infecţioase. Foarte rar, în cazuri speciale, se face biopsie cutanată.
Severitatea dermatitei atopice este apreciată după mai multe criterii: SCORAD (Tabel 2), EASI etc. În practica curentă acestea s-au folosit mai rar, fiind utilizate mai mult în cercetare, însă odată cu introducerea terapiilor biologice, ele au revenit în atenţie, deoarece este necesară o evaluare cât mai exactă a severităţii DA.
Cele mai frecvente complicaţii sunt cele infecţioase – virale, fungice, bacteriene. Infecţiile virale pot fi provocate de Herpes simplex (HSV) şi de Molluscum contagiosum. Infecţia cu HSV poate fi severă, cu diseminare generalizată (eczema herpeticum cu erupţie variceliformă Kaposi) sau cu afectare oculară, aceasta constituind o urgenţă medicală.
Diagnosticul se stabilește clinic, pe baza aspectului leziunilor cutanate, şi prin PCR, din lichidul leziunilor cutanate. Infecţia cu Molluscum este mai puţin agresivă şi se poate remite spontan.
Infecţiile bacteriene sunt frecvent produse de Staphylococcus aureus, acesta putând fi cultivat din leziunile cutanate. Proteazele S. aureus influenţează negativ funcţia de barieră a pielii, induc inflamaţie şi favorizează pruritul.
Leziunile cutanate infectate pot deveni pustuloase, dificil de tratat, mai ales dacă sunt infectate cu tulpini meticilino-rezistente (MRSA). Diseminarea sistemică a infecţiei stafilococice este rară şi trebuie să ridice problema unei imunodeficienţe primare (de exemplu, sindromul hiper-IgE sau sindromul Wiskott-Aldrich).
Alt tip de complicaţie poate fi dermatita mâinii. Aceasta apare frecvent, este nespecifică, de tip iritativ. Este agravată de spălarea frecventă, umezeală, de anumite condiţii de lucru.
Complicaţiile oculare pot avea o evoluţie severă, cu afectarea vederii. Acestea sunt reprezentate de keratoconjunctivita atopică, keratoconus, cataractă subcapsulară anterioară. Sunt bilaterale, frecvent asociază şi dermatita pleoapelor şi/sau blefarita cronică.
Nu sunt de neglijat aspectele psihologice, acești pacienţi putând suferi de anxietate, ostilitate, furie, frustrare. Stresul poate accentua pruritul. De asemenea, se poate asocia cu tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenţie (ADHD). Somnul este afectat, iar calitatea vieţii este scăzută.
În cazul dermatitei atopice, diagnosticul diferenţial se poate face cu diferite forme de dermatită de contact, mai ales în forma cu leziuni la nivelul pleoapelor. De notat că dermatita de contact poate uneori să se asocieze la un pacient cu DA!
Se pot lua în discuţie imunodeficienţele primare, care au în tabloul clinic forme de eczemă (sindromul hiper-IgE, cunoscut ca sindrom Job) sau infecţii cutanate (imunodisreglarea din poliendocrinopatia cu enteropatie
X-linkată – IPEX). Limfoamele cutanate cu celule T pot mima o DA, mai ales la adult, iar biopsiile multiple sunt utile diagnosticului diferenţial.
Dermatita atopică poate asocia boli alergice. În ultima perioadă însă au fost publicate trialuri clinice care au demonstrat că la bolnavii cu DA este mai frecventă prezenţa altor afecţiuni, nealergice: artrită reumatoidă, boli inflamatorii intestinale, accidente cardiovasculare (infarct miocardic, accident vascular cerebral), fracturi.
Citiți și: Dermatita atopică – ipoteze diferite
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe