Confidențialitatea datelor medicale reprezintă un aspect important în cadrul practicii medicale. În acest sens, sunt dispoziții importante pe care doctorii trebuie să le cunoască. Acestea sunt prevăzute de Legea nr. 46 din 21 ianuarie 2003. Art. 21 din această lege stabilește că „toate informațiile privind starea pacientului, rezultatele investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidențiale chiar și după decesul acestuia”. Acestea pot fi diseminate către alte persoane numai în ipoteza în care pacientul își dă consimțământul ori dacă legea cere acest lucru în mod expres.

Confidențialitatea nu este absolută. În acest sens, o modificare a legii din anul 2019 stabilește dreptul pacientului de a indica o persoană care să aibă acces deplin, atât în timpul vieții, cât și după deces, la toate informațiile din sfera medicală. Această persoană nu trebuie în mod obligatoriu să fie o rudă, poate fi vorba și despre un prieten apropiat ori o altă persoană indicată. În acest sens, legea prevede consemnarea acelei persoane în anexa la foaia de observație clinică generală. 

Dacă pacientul s-a aflat în imposibilitate de a manifesta acest acord, iar ulterior a decedat, făcând excepție de prevederile mai sus indicate, informațiile vor putea fi accesate pe baza certificatului de calitate de moștenitor. Astfel, legislația prezumă că pacientul decedat ar fi vrut ca succesorii în drepturi să știe despre situația medicală a acestuia.

Conform art. 25 din Legea nr. 46 din 21 ianuarie 2003, „Orice amestec în viața privată, familială a pacientului este interzis, cu excepția cazurilor în care această imixtiune influențează pozitiv diagnosticul, tratamentul ori îngrijirile acordate și numai cu consimțământul pacientului”.

Legiuitorul înțelege că secretul medical reprezintă o valoare importantă. Starea de sănătate a unei persoane poate influența viața de zi cu zi a acesteia, motiv pentru care dispozițiile legale apără dreptul acestuia de a nu da spre publicitate chestiunile legate de sănătate. În ipoteza în care medicul nesocotește aceste dispoziții, pacientul îl poate trage la răspundere.