Intestinul subțire este unul dintre cele mai lungi și complexe segmente ale tractului digestiv, măsurând între 4 și 7 metri la adulți. Structura sa este complexă, cu multiple pliuri, ceea ce face ca accesul și vizualizarea completă a acestuia să fie o provocare majoră pentru tehnicile de diagnostic tradiționale. Spre deosebire de stomac și colon, care pot fi accesate prin endoscopie digestivă superioară și inferioară, intestinul subțire rămâne în mare parte inaccesibil prin aceste metode, fiind considerat „gaura neagră” a gastroenterologiei.
 

Metodele tradiționale, precum endoscopia digestivă superioară și inferioară, permit explorarea doar a porțiunii inițiale a intestinului subțire (primele segmente ale duodenului) și, respectiv, a porțiunii terminale (ileonul terminal), lăsând un segment mare din intestinul subțire, în special jejunul, neexplorat. Din acest motiv, multe patologii localizate în segmentele intermediare ale intestinului pot trece neobservate, ceea ce poate întârzia diagnosticarea lor corectă și tratamentul adecvat.
 

Apariția videocapsulei endoscopice a schimbat fundamental paradigma diag­nostică, oferind o metodă noninvazivă, completă și eficientă de vizualizare a întregului intestin subțire. În plus, investigația este extrem de ușor de realizat de medicul gastroenterolog și nu necesită sedare sau internare. Această combinație între performanță, simplitate și accesibilitate a contribuit semnificativ la extinderea utilizării videocapsulei în practica clinică de rutină.
 

Principiul de funcționare
 

Videocapsula endoscopică este un dispozitiv miniatural (11,8 mm diametru × 27 mm lungime), similar ca dimensiune cu un comprimat medicamentos, care conține o cameră video, o sursă de lumină, baterie și transmițător. După ingestie, aceasta par­curge tubul digestiv, transmițând imagini de înaltă rezoluție (până la 12 imagini pe secundă) către un recorder extern, fixat pe o centură abdominală. Autonomia bateriei permite monitorizarea completă a intestinului subțire, într-o perioadă de 9-12 ore. Imaginile înregistrate sunt redate sub forma unui videoclip continuu, analizat ulterior de medicul specialist. Pregătirea pacientului este similară celei pentru colonoscopie, dar implică un volum redus de soluție de curățare.
 

Indicații clinice
 

Videocapsula endoscopică (VCE) devine esențială atunci când investigațiile convenționale nu reușesc să explice simptomele pacientului. Este adesea indicată în cazurile de anemie feriprivă de cauză ocultă sau atunci când există sângerări digestive fără o sursă evidentă. Este un instrument valoros în evaluarea și urmărirea pacienților cu boală Crohn cu afectare enterală, în formele refractare de boală celiacă, în sindroamele de polipoză, în suspiciunile de tumori ale intestinului subțire și în durerile abdominale fără o explicație clară. De asemenea, investigația este utilă în explorarea sindroamelor diareice cronice cu etiologie necunoscută.
 

Avantaje
 

Videocapsula endoscopică oferă o serie de beneficii importante, atât pentru pacient, cât și pentru medic. Este o metodă complet noninvazivă, care nu necesită sedare, eliminând astfel riscurile anesteziei și permițând efectuarea investigației fără internare. Pacientul înghite capsula și își poate continua activitățile zilnice ca de obicei, fără restricții. Un alt avantaj esențial este capacitatea acestei metode de a vizualiza întregul intestin subțire, segment dificil de explorat prin alte tehnici. În plus, oferă o acuratețe diagnostică ridicată, facilitând identificarea leziunilor care ar putea fi trecute cu vederea prin metodele convenționale.
 

Limitări și contraindicații
 

Deși videocapsula endoscopică reprezintă o metodă modernă, eficientă și bine tolerată pentru explorarea intestinului subțire, este important să cunoaștem atât limitările acestei tehnici (Tabelul 1), cât și contraindicațiile sale (Tabelul 2).

Tabelul 1. Limitări VCE

Tabelul 2. Contraindicații VCE 

Aspecte tehnice și recomandări
 

Pentru efectuarea explorării cu VCE, pacientul trebuie să urmeze o pregătire similară celei pentru colonoscopie, dar cu un volum redus de soluție (2 litri de macrogol). Investigația durează între 9 și 12 ore și nu necesită spitalizare. După ingestie, pacientul își poate desfășura activitatea cotidiană fără restricții. 
 

Capsula este eliminată prin scaun, fără a fi necesară recuperarea ei. Se recomandă evitarea investigațiilor IRM până la confirmarea eliminării capsulei. Dacă pacientul nu observă eliminarea acesteia, se va efectua o radiografie abdominală simplă, întrucât capsula este radioopacă.
 

Leziuni intestinale  obiectivate prin VCE
 

Cel mai des întâlnite leziuni benigne la nivelul intestinului subțire sunt angiodisplaziile (Foto 1, 2) și ulcerele de etiologie infecțioasă, AINS-induse sau asociate bolii Crohn (Foto 3, 4).

În ceea ce privește leziunile maligne sau cu potențial malign, cele mai frecvente sunt polipii enterali (Foto 5), formațiunile tumorale mucosale (Foto 6) și submucosale (Foto 7, 8).
 

Concluzii și perspective
 

Videocapsula endoscopică s-a impus ca o metodă esențială în diagnosticul patologiei intestinului subțire, completând metodele endoscopice tradiționale. Prin caracterul său noninvaziv și capacitatea de a vizualiza întregul intestin subțire, această tehnologie oferă un avantaj major în evaluarea sângerărilor digestive obscure, a bolii Crohn, a tumorilor enterale și a altor afecțiuni rare, greu accesibile altor metode.
 

Deși limitată de imposibilitatea prelevării de biopsii și de lipsa controlului direcțional, rolul videocapsulei este în continuă expansiune. Tehnologiile emergente vizează dezvoltarea de capsule robotizate, cu funcții avansate de navigație și diagnostic asistat de inteligență artificială, ceea ce ar putea transforma această metodă dintr-un instrument strict explorator într-unul cu potențial diagnostic și terapeutic.
 

În viitor, se preconizează integrarea mai largă a videocapsulei în protocoalele standard de investigație, consolidându-i statutul de tehnologie indispensabilă în gastroenterologia modernă.