Medicina este o știinţă orientată spre beneficiul umanităţii, așa cum a fost dezvăluită de Hipocrate. Insistenţa de a avea grijă de sănătatea pacientului în orice mod posibil se numește în literatura de specialitate „obstinaţie terapeutică” – aceasta apare când există încăpăţânare și dârzenie care uneori afectează raţiunea medicului.

Din martie 2020 și până în prezent cuvintele-cheie au fost: SARS-CoV-2, COVID-19, carantină, medicină de familie, organizare, măsuri de protecţie (mască, spălarea mâinilor cu apă și săpun). Obiectivele foarte clare în context pandemic au fost: a) identificarea urgentă a cazurilor de posibilă îmbolnăvire; b) reducerea riscului de transmitere a infecţiei în rândul pacienţilor și a personalului medical și auxiliar. 

Referitor la virusul SARS-CoV-2, persoanele cu boli cardiace sunt mai predispuse să fie simptomatice sau să dezvolte forme mai severe de infecţie decât persoanele fără patologii cardiace, deoarece boala COVID-19 determină scăderea tensiunii arteriale, de unde rezultă că miocardul are nevoie să bată mai repede pentru a suplimenta necesarul de oxigen către organele-ţintă (creier, plămâni, ficat) (1).

Grupurile cu risc crescut sunt pacienţii vârstnici și fragili, femeile însărcinate cu hipotensiune arterială. O deosebită atenţie trebuie acordată pacienţilor imunodeprimaţi, cum ar fi cei care au trecut recent printr-un transplant, bolnavii care primesc medicaţie de tip chimio-/radioterapie, deoarece aceștia au cel mai ridicat risc de a contracta virusul SARS-CoV-2 și de a deceda în urma efectelor acestuia.

Atenţie la efectele adverse…

În context pandemic, consumul de paracetamol a crescut foarte mult și ca urmare a controversei provocate de ministrul francez al Sănătăţii, Olivier Véran, în martie 2020, provenită dintr-o postare pe contul său de Twitter. „Administrarea de antiinflamatoare (ibuprofen, cortizon) poate fi un factor de exacerbare a infecţiei. Dacă ai febră, ia paracetamol” (2). Declaraţia sa este rapid reflectată de mass-media și urmează un lung șir de poziţii contradictorii iniţiate de experţi și de autorităţi 
medicale (3).

Paracetamolul (paraacetilaminofenol sau acetaminofen) este un medicament ce are proprietăţi analgezice și antipiretice, fiind utilizat în afecţiuni precum cefalee, stare febrilă, disfagie, mialgii, dureri de dinţi. Medicamentul nu este recomandat copiilor cu vârsta mai mică de 6 ani, fiind atribuit cu precădere adulţilor și adolescenţilor cu vârsta peste 12 ani. 

Trebuie menţionat că dozele mari de paracetamol pot fi letale, iar la adultul sănătos doza maximă recomandată este de 4 g. La copiii sub 12 ani, paracetamolul se administrează în funcţie de greutate și se împarte tableta de 500 mg la cinci. În funcţie de indicele de masă corporală, toxicitatea se poate instala la valori între 6-10 g sau la 200 mg/kgc. Alanin aminotransferaza hepatică crește de trei ori faţă de valoarea normală la administrarea a 1 g x 4/zi timp de două săptămâni. De asemenea, au fost descrise cazuri rare de intoxicaţii la copii care s-au soldat cu manifestări clinice sau deces. 

Principala indicaţie a ibuprofenului (AINS, antiinflamator nesteroidian) este cea de anestezic, dar acesta a fost autorizat în unele ţări pentru a fi administrat pacienţilor cu vârsta de peste 3 luni și ca antipiretic, în doze de 100 mg, 200 mg, 400 mg sau soluţii orale. Administrarea de ibuprofen în ulcerul gastric trebuie să se facă cu mare precauţie și să nu se depășească trei zile consecutiv.

Pentru combaterea stării febrile și a disfagiei se recomandă ca utilizarea de AINS (antiinflamatoare nesteroidiene) să se facă utilizând cea mai mică doză eficace și pe termen cât mai scurt posibil, pentru a evita apariţia reacţiilor adverse. Acestea pot surveni la nivel gastrointestinal, produse atât prin iritarea directă a mucoasei stomacului, cât și prin inhibarea enzimei COX-1, ambele ducând la scăderea producţiei de prostaglandine gastroprotectoare (manifestate prin disconfort gastric cu greaţă și vărsături, scaune diareice, microhemoragii digestive, rar însoţite de ulcer). 

Alte sedii ale reacţiilor adverse induse de AINS sunt cel renal (nefrotoxicitate prin scăderea secreţiei de prostaglandine vasodilatatoare de la nivelul arteriolelor renale, astfel având loc reducerea fluxului sanguin renal, dar și a ratei de filtrare glomerulară, cu apariţia retenţiei hidrosaline), cardiovascular (pe termen lung, administrarea de AINS este asociată cu o morbiditate crescută, deoarece s-a constatat că hipertensiunea arterială este o urmare a retenţiei hidrosaline rezultate în urma scăderii producţiei de prostaglandine cu acţiune vasodilatatoare de la nivel renal), hepatic (în urma administrării de AINS se pot înregistra creșteri importante ale transaminazelor serice, manifestate clinic prin anorexie, fatigabilitate și urină hipercromă), hematologic (asocierea AINS cu anticoagulante orale poate crește riscul de apariţie a hemoragiilor sau mai rar a trombocitopeniei, leucopeniei, anemiei hemolitice și aplastice).

...și la riscul de supradozaj!

  Agenţia Europeană pentru Medicamente a anunţat că „în prezent nu există dovezi știinţifice care să stabilească o legătură între ibuprofen și agravarea COVID-19” (4). Trebuie menţionat și că administrarea de prea mult ibuprofen sau depășirea dozei de 2.400 mg poate crește riscul de atac de cord și accident vascular cerebral.

Un fapt deosebit de îngrijorător în timpul pandemiei l-au constituit pacienţii diagnosticaţi cu forme ușoare de boală, care, de frică și în speranţa de a scăpa mai repede de virus, au recurs din neștiinţă la administrarea de automedicaţie excesivă cu paracetamol sau ibuprofen, ceea ce a dus rapid la o creștere a intoxicaţiilor acute medicamentoase, unele soldându-se chiar cu deces. 

Aceste urmări au obligat autorităţile din Franţa să recurgă la stoparea comercializării de paracetamol, ibuprofen, aspirină, acestea putând fi achiziţionate numai cu prescripţie medicală. Noi date asupra ibuprofenului și aspirinei menţionează că administrarea lor în primul trimestru de sarcină se poate asocia cu complicaţii de ordin toxic la făt (5).

Paracetamolul poate fi asociat cu AINS (ibuprofen, aspirină) sau cu antibiotice, este contraindicat a se asocia cu anticoagulante (warfarina), pentru a evita o posibilă hemoragie, și niciodată nu se administrează împreună cu un alt preparat terapeutic care conţine paracetamol, fiindcă există riscul de supradozaj. În caz de supradozaj cu paracetamol, antidotul principal utilizat este acetilcisteina (6).

 În cazul supradozajului cu ibuprofen, nu există un antidot specific, tratamentul fiind în primul rând de susţinere, de la cărbunele activat la ventilaţia mecanică. De asemenea, nici în supradozajul cu aspirină nu există un antidot specific, tratamentul constând în principal din evacuarea salicilaţilor de la nivelul tubului digestiv și reechilibrarea dezechilibrelor hidro-electrolitice și acido-bazice. 

În lupta cu infecţia SARS-CoV-2, atât paracetamolul, cât și AINS sunt benefice atât timp cât nu sunt utilizate în mod excesiv. În încheiere, se poate spune că virusul SARS-CoV-2, prin mecanismul și virulenţa sa de propagare, a forţat specia umană să se alinieze normelor de igienă, dar și către noi ţinte în domeniul cercetării. De fapt, referitor la această pandemie, fiecare persoană, infectată sau nu, și-a creionat propriile idei și trăiri personale.
 

Bibliografie
1. https://www.who.int/emergencies/diseases/novel-coronavirus-2019/question-and-answers-hub/q-a-detail/coronavirus-disease-covid-19
2. Le ministre de la santé déconseille l’ibuprofène contre le coronavirus. Le Monde avec AFP. https://www.lemonde.fr/societe/article/2020/03/14/face-au-coronavirus-le-ministre-de-la-sante-recommande-de-ne-pas-prendre-d-ibuprofene_6033095_3224.html. 
3. https://www.medichub.ro/reviste-de-specialitate/orl-ro/administram-sau-nu-ains-in-pandemia-de-covid-19-id-3977-cmsid-63
4. https://rasci.ro/rasci-sustine-recomandarile-agentiei-europene-a-medicamentului-cu-privire-la-utilizarea-medicamentelor-antiinflamatoare-nesteroidiene-in-infectia-covid-19/
5. https://rohealthreview.ro/paracetamolul-ibuprofenul-si-acidul-acetilsalicilic-interzise-la-raft-in-franta/
6. Macovei R., Miclea L., Diagnostic și tratament în intoxicaţiile acute, Edit. Brumar, Timișoara, 2006