CARTE DE VIZITĂ:

• Medic primar Medicină de Familie
• Arii de expertiză: ecografie abdomino-pelvină, ecografie mamară, ecografie de tiroidă; atestare homeopatie și acupunctură
• Oferă consultaţii și la Enayati Medical City, Clinica Sala Palatului, Clinica Concierge Medical, Sanador

Cum aţi decis să obţineţi competenţă în ecografie generală?

Competenţele le-am obţinut imediat după ce am terminat Medicina de Familie, ca specializare. Am făcut și ecografie, acupunctură și homeopatie, în ideea că un medic de familie trebuie să aibă instrumente multiple pentru a putea evalua cât mai complex varietatea cazuistică din teritoriu. Am achiziţionat un ecograf portabil în 2004, destul de avansat, cu care deja se introducea conceptul de telemedicină. Cu el am început să fac ecografii în cabinetul de medicină de familie. Nu erau contra cost, pacienţii fiind obișnuiţi cu gratuitatea serviciilor oferite de medicul de familie.

Care sunt cele mai frecvente boli pe care le descoperiţi în urma examenului ecografic?

Aria mea de competenţă cuprinde ecografii de tiroidă, mamare și de abdomen superior și inferior. Asta înseamnă o cazuistică destul de variată. Dacă ar fi să vorbim despre tiroidă, din ce în ce mai frecventă este tiroidita autoimună. În privinţa ecografiei mamare, cea mai frecvent întâlnită este mastopatia chistică. Iar din punctul de vedere al ecografiei abdominale, pe partea de abdomen superior întâlnesc foarte multe probleme de digestie (disbioze; sindrom de colon iritabil/intestin iritabil; hepatopatii; steatoză hepatică și hepatomegalie; dischinezii biliare litiazice).

Elementele de amănunt se văd pe aparate performante

Ce este mai important: nivelul cunoștinţelor medicului sau performanţa ecografului?

Ambele se împletesc și se potenţează reciproc. Experienţa este piatra de temelie, ea te salvează în momentul în care ai un aparat mai slab. Iar performanţa aparatului îmi punctează elementele de amănunt. Am ocazia, făcând ecografii în mai multe clinici, să lucrez pe aparate diverse, mai noi sau mai vechi. Deși tehnologia a avansat mult, chiar și cele considerate de generaţii mai vechi au calităţile necesare să pună în evidenţă modificările patologice. (...) Dacă este necesară o evaluare complementară, avem variate metode imagistice (CT, IRM) care pot completa cu detalii suplimentare.

Multe persoane caută informaţii medicale pe „Dr. Google”. E benefic sau nu acest obicei?

Din punctul meu de vedere, „Doctor Google” ne ajută prin faptul că pune pacientul „în gardă” și îl trimite la noi. El e alarmat de informaţiile pe care le află citind despre simptome sau modificări ale unor valori în cadrul unui set de analize, de exemplu. Există și reversul medaliei, acolo unde „Doctor Google” ne sabotează. Pacientul citește articole de pe internet, vine la cabinet, ascultă și părerea medicului. Pleacă din cabinet cu diagnostic, tratament și concluzii asumate. Apoi verifică din nou pe Google și vede că tratamentul respectiv are ceva reacţii adverse.

Conexiune aproape familiară

Cum decurge dialogul cu un astfel de pacient?

„Aţi luat medicamentul X?” „Ah, păi nu, că am citit că dă reacţii adverse grave.” Pacienţii se tem de ce scrie pe internet. Nu iau în considerare părerea asumată a unui om care are o gândire medicală de ani buni și care l-a evaluat pe el ca persoană unică și cu simptomatologie proprie. Fiecare om, cu modul său de viaţă, de alimentaţie, cu eventuale afecţiuni asociate, poate dezvolta o boală în mod diferit de altă persoană. De aceea, de multe ori, anumite tratamente diferă la aceeași afecţiune, de la un pacient la altul. Și de aceea insistăm, ca medici, să ni se acorde credit și să fim luaţi în considerare când hotărâm un tratament specific, personal.

Care este partea cea mai frumoasă a meseriei dv.?

Satisfacţia revederii, aș spune. Acel moment când pacientul se întoarce la cabinet și peste un an, și peste doi, trei sau șapte. Este o satisfacţie că revine, este o mulţumire că mă recomandă prietenilor, colegilor, rudelor. Când se creează o conexiune aproape familiară, putem avea cele mai bune rezultate și putem menţine în echilibru starea de sănătate.

În ce tipologii aţi împărţi pacienţii dv. pe baza comportamentelor lor?

În zilele noastre, când abundă informaţiile pe toate canalele, se disting minimum două tipologii. Pacientul care întâi testează și pacientul încrezător. Cel care testează are de obicei informaţii privind starea sa și vrea să vadă dacă „ghicesc” și eu. Abia după ce demonstrez knowledge-ul, îmi acordă detalii și informaţii suplimentare și abia atunci se instalează relaţia de încredere. Și mai sunt pacienţii încrezători și ordonaţi, care vin cu tot dosarul medical și îmi spun: „V-am adus să vedeţi!”. Asta nu înseamnă că ei îmi „suflă” la lecţie. Înseamnă că oferă informaţii înspre binele lor. În ambele situaţii, pentru mine este important să câștig încrederea omului bolnav din faţa mea, să-l fac să înţeleagă că avem nevoie de colaborare și comunicare pentru a rezolva problema medicală.

Fiecare pacient nou, un examen

Nu-i tocmai corect să ascundă informaţiile faţă de medic.

Am avut o pacientă care a venit pentru o ecografie de tiroidă. Era cu o bluziţă la baza gâtului. Nu am apucat să-i văd cicatricea. Nu mi-a zis nimic. Voia ecografie tiroidiană. OK, simplu. În timpul examenului ecografic, decelez un bont post­operator foarte mic și un nodul. I-am zis: „Dar mai aveţi tiroidă?”. Mi-a răspuns: „Păi să-mi spuneţi dumneavoastră!”. (...) Când i-am zis că văd un nodul, s-a speriat și mi-a povestit tot. Doamna avusese un cancer tiroidian cu excizie totală a glandei tiroide. Din păcate, în timpul intervenţiei, nu s-a curăţat tot ţesutul, și pe bontul rămas s-a dezvoltat un nou nodul canceros.

Ca și cum vă punea la colţ...

Păi așa ne simţim, puși la colţ! Oricum, pentru mine fiecare pacient, în fiecare zi, este un examen. Mai puţin pacienţii pe care îi cunosc și vin de multă vreme. Însă un pacient de novo e un examen pe care trebuie să-l promovez cu nota zece. Altfel nu se poate.

Doriţi să mai adăugaţi ceva, în încheiere, referitor la provocările profesioniștilor din domeniul sănătăţii?

Da! Aș aminti de pandemie, care a fost perioada de glorie, aș zice, a cadrelor medicale. Acum, brusc, noi, medicii și asistenţii, am căzut din nou în același loc unde eram înainte. Și mă întreb cum e mai bine. Probabil, aici, în umbră, unde ne putem face meseria fără spectacol și fără luminile reflectoarelor.