Pare căzut, pentru că e și o bicicletă trântită lângă el. E o priveliște impresionantă, așa că oamenii se opresc și îl întreabă dacă are nevoie de ajutor. El răspunde că nu are, așa că trecătorii pleacă, făcându-și cruci, uitându-se îndoiţi înapoi. Cumva e o contradicţie, totul în acest tablou strigă: „ajutor”, dar tânărul trântit spune că nu îl vrea.

Uneori oamenii au disperată nevoie de ajutor și nici măcar nu își dau seama. Trebuie totuși să îi ajuţi, pentru că refuzul lor nu e unul conștient și informat, ci se naște din însăși leziunea care i-a adus în starea deplorabilă.

Agitaţia psihomotorie a tânărului prăbușit poate avea multe cauze, deși trecătorii au pus deja diagnosticul probabil de „beţie” sau „drogat”. Nu e exclus. Dar simplul fapt că un om e intoxicat, din propria voinţă, până dincolo de capacitatea de a articula fraze coerente și a se ţine pe picioare, în mijlocul zilei și al străzii, nu ar trebui să îl descalifice de la a primi ajutor. Așa că sun la 112.

După o lungă conversaţie, am promisiunea trimiterii unui echipaj de poliţie. Nu e soluţia ideală, dar alta nu avem: în România, echipajul de ambulanţă nu poate ajuta dacă omul, fie el și incoerent, refuză ajutorul.

Între timp, jandarmii de la ambasada de vis-à-vis nu mai pot ignora teatrul de operaţiuni și vin și ei. Îl ridică pe om pe braţe, ca să nu îl lovească vreo mașină, și vor să îl dea din drum. Sunt foarte surprinși că am sunat la 112, unul e pe cale să râdă, dar se abţine.  Istorioara de mai sus, adevărată, e un preambul la o știre fără consecinţă pentru România, dar care ne poate face să visăm.

În San Francisco, în cazul urgenţelor psihiatrice de stradă, „nonviolente”, pentru care s-a sunat la 112, poliţia va fi înlocuită de o echipă de criză stradală (street crisis team), formată dintr-un asistent de psihiatrie, un paramedic și un peer support counselor – adică un om care poate ajuta alţi oameni pentru că și el a trecut prin lucruri rele –, o noţiune complet absentă și probabil de neînţeles în sistemul nostru sanitar, dar cu tradiţie în SUA.

Asemenea iniţiative au loc după ce, conform unei statistici, în ultimii șase ani, poliţia americană a împușcat 1.384 de bolnavi psihic. Mi-aduc aminte de cel din București, împușcat anul trecut, în starea de urgenţă. Și sper să nu trebuiască să fie și alţii ca să schimbăm ceva, în sfârșit.