În secţiile de terapie intensivă neonatală este adesea necesară suplimentarea cu oxigen în cazul nou-născuţilor, mai ales la cei prematuri. Suplimentarea în exces cu oxigen, hiperoxia, poate genera radicali liberi de oxigen cu creșterea stresului oxidativ, poate determina apoptoză și poate activa citokine proinflamatorii, producând efecte nedorite.

Valoarea optimă a saturaţiei în oxigen variază de la 60-65% în primul minut de la naștere, până la 85–95% la 10 minute după naștere. Atunci când se iniţiază manevrele de resuscitare, concentraţia de oxigen în aerul ambiant, de 21%, este preferată în detrimentul concentraţiilor de oxigen de 100%. Nu există un consens cu privire la limita superioară a saturaţiei în oxigen. Valoarea acesteia variază în funcţie de fiecare caz în parte, fiind în medie de 95%. Limita inferioară a saturaţiei este de 85%. Prin oxigenoterapie trebuie menţinută o balanţă, evitându-se atât hipoxia, cât și hiperoxia.

Efectele cursurilor de instruire

Un studiu prospectiv efectuat în secţia de terapie intensivă neonatală a unei maternităţi de nivel trei din Olanda a evaluat efectele titrării manuale a oxigenului înainte și după implementarea unor cursuri în rândul personalului medical. Cercetarea a fost realizată pe 136 de nou-născuţi prematuri, cu vârsta gestaţională sub 30 de săptămâni. Dintre aceștia, 79 au fost incluși în cercetare înainte ca personalul medical să participe la cursuri și 57 de nou-născuţi după instruire. Instruirea a avut ca scop creșterea gradului de alertă a efectelor hipoxiei și hiperoxiei. A fost realizat de asemenea un ghid intern despre modul de titrare a oxigenului în funcţie de saturaţii.

A fost analizat timpul în care nou-născuţii au avut saturaţii ale oxigenului în intervalul de 85–95%, considerat optim. S-a observat că după instruirea personalului a fost redusă perioada de timp în care saturaţiile de oxigen au scăzut sub 80%. În ceea ce privește limitele superioare ale saturaţiilor și implicit riscurile hiperoxiei, s-a observat că după participarea la cursuri a scăzut perioada de timp în care s-au înregistrat saturaţii în oxigen peste 95%, dar nu a scăzut frecvenţa de apariţie. În studiu nu au fost incluși nou-născuţi cu boli cardiace congenitale, situaţii în care este necesară individualizarea saturaţiilor în oxigen.

Mai puţine evenimente ABC

Toţi nou-născuţii au primit doza de încărcare de cafeină urmată de doze de întreţinere. Au fost analizate evenimentele ABC (apnee cu durată peste 20 secunde, bradicardie cu alură ventriculară sub 80 de bătăi pe minut, cianoză la saturaţii sub 80%).

Înainte de instruirea personalului medical, din cei 79 de copii, 29 au sumarizat un total de 186 de evenimente ABC și au avut nevoie de administrare suplimentară de oxigen. După instruirea personalului, la 28 din cei 57 de copii incluși s-au înregistrat în total 168 de evenimente ABC. În timpul evenimentelor ABC s-a observat că nu au existat modificări în ceea ce privește frecvenţa de apariţie a hipoxemiei și hiperoxiei, însă durata acestora a fost mai scurtă.