Modificările implică metilarea ADN-ului, adică alăturarea unor compuși de ADN, lucru care poate altera activitatea genelor, scrie medicalxpress.com.

Mai mult, regiunile unde ADN-ul a suferit metilare variază în funcție de stadiu sau de severitatea endometriozei și au răspuns diferit la hormonii care sunt implicați în ciclul menstrual. Totodată, potrivit experților, răspunsurile de la nivel uterin la hormoni influențează sarcina și alte funcții ale țesutului uterin.

Citește și: Interacțiunea dintre genetică, epigenetică și mediu

Studiul acesta a apărut recent în revista „PLOS Genetics” și a fost condus de dr. Linda C. Giudice și de colegii ei de la Universitatea din California, San Francisco.

„Descoperirile arată posibilitatea ca diferențele apărute în tiparele de metilare să poată fi folosite într-o zi pentru a diagnostica endometrioza și pentru a dezvolta planuri de tratament personalizate pentru paciente”, a declarat Stuart B. Moss, de la National Institute of Child Health and Human Development (NICHD), ramura de fertilitate și infertilitate.

Ce au descoperit cercetătorii

Oamenii de știință au analizat un tip de celule fibroblaste (numite „endometrial stromal fibroblast”, care reglează celulele din mucoasa care căptușește uterul. Ei au comparat procesul de metilare de-a lungul regiunilor din ADN și diferențele în ce privește funcționarea genelor în celulele prelevate de la femeile care nu sufereau de endometrioză sau de orice altă afecțiune din sfera ginecologică cu celulele recoltate de la femeile cu endometrioză în stadiul I și cu cele de la femeile cu endometrioză în stadiul IV.

Totodată, cercetătorii au observat unele tipare de metilare și modificări în funcționarea genelor după ce celulele au fost expuse, pe rând, doar la estradiol, o formă de estrogen, doar la progesteron și apoi la o combinație din cei doi hormoni, pentru a simula modificările în ceea ce privește nivelul acestor hormoni care apar în timpul ciclului menstrual.

Tiparele de metilare ale ADN-ului și ale funcționării genelor au fost diferite în rândul tuturor grupurilor de celule înainte de expunerea la hormoni, odată cu expunerea individuală la fiecare tip de hormon și apoi la combinația dintre cei doi hormoni.

Diferențele observate în metilare și în funcționaera genelor între stadiul I și stadiu IV ale celulelor endometriale ar putea să însemne, potrivit sursei citate, că cele două ar putea fi subtipuri distincte ale endometriozei, și nu grade diferite ale bolii, spune dr. Linda C. Giudice.

Cercetătorii concluzionează că interacțiunile corespunzătoare ale hormonilor și metilarea ADN-ului sunt esențiale în funcționarea normală a uterului. Modificările care apar, însă, în aceste interacțiuni ar putea să îndeplinească un rol în infertilitate, trăsătură care însoțește adeseori endometrioza.