Deși mecanismul prin care consumul de alcool determină apariţia fibrilaţiei atriale nu este pe deplin înţeles, perspectiva fiziopatologică oferită de acest studiu arată că alcoolul are efecte directe asupra aritmogenezei, inducând un dezechilibru autonom manifestat prin tahicardie sinusală, ceea ce predispune la aritmie. De asemenea, tulburările electrolitice și modificările echilibrului acido-bazic pot declanșa efecte proaritmice. Nu în ultimul rând, consumul cronic de alcool este corelat cu modificările structurii și funcţiei cardiace, inclusiv cu apariţia cardiomiopatiei.

     În acest studiu multicentric au fost incluși 100.092 de adulţi din: Suedia, Norvegia, Finlanda, Danemarca și Italia. Vârsta medie a fost de 47,8 ani, iar 51,7% erau femei. La momentul iniţial au fost evaluaţi factorii de risc cardiovasculari (indicele de masă corporală, nivelul colesterolului, diagnosticul de diabet zaharat și hipertensiune arterială), precum și nivelul educaţional. Niciuna dintre aceste persoane nu suferea de fibrilaţie atrială. Consumul mediu de alcool a fost de 3 g/zi. După o perioadă medie de urmărire de 13,9 ani, s-a observat că riscul de fibrilaţie atrială a crescut semnificativ, fiind documentate 5.854 de cazuri noi. Astfel, se consideră că este necesară o strategie de reducere a consumului de alcool, pentru a preveni un număr substanţial de cazuri de fibrilaţie atrială.