Strategia evaluării în faza acută a infarctului cerebral

   În studiul NINDS, care a demonstrat superioritatea tPA i.v. comparativ cu placebo, singura tehnică de imagerie utilizată era tomografia computerizată cerebrală, pentru a exclude o hemoragie intracerebrală. Investigatorii nu aveau nevoie de a documenta prezenţa efectivă a unei ţinte pentru tratamentul administrat, adică de a verifica prezenţa unei ocluzii arteriale sau de a proba existenţa unei regiuni totdeauna viabile pentru reperfuzie la nivel cerebral. (...)

 

   Imageria de perfuzie cerebrală prin spin-tagging (marcaj de spin) – imagerie de perfuzie cu un trasor endogen fără injectare – este o metodă non-invazivă bazată pe modificările semnalului observat la nivel cerebral odată cu marcajul repetat al protonilor la distanţă de ţesutul cerebral (de exemplu, la trecerea prin arterele vertebrale sau carotide). După marcajul protonic la nivel cervical, imaginile sunt imediat înregistrate la nivel cerebral, apoi repetate la distanţă de marcaj (marcajul provoacă o reducere în T1 – componenta longitudinală a relaxării magnetice a protonilor, care nu durează decât o secundă). Protonii marcaţi, ajungând la nivel cerebral, modifică semnalul cules. (...)

   Obiectivul principal al metodelor neuroimagistice moderne, în faza acută a infarctului cerebral, este de a preciza, în primele ore, aria tisulară încă viabilă şi starea locală a perfuziei cerebrale. Identificarea unei zone de risc hipoperfuzate, fără anomalii de difuziune (descrisă ca „penumbră“ ischemică), poate constitui o bună indicaţie pentru o procedură terapeutică de reperfuzie. Detalii privind metodele imagistice moderne, utilizarea şi interpretarea acestora în faza acută a accidentului vascular cerebral ischemic sunt prezentate de dl acad. Constantin Popa, în lumina celor mai recente date din literatura de specialitate, la rubrica Creierul vascular. (...)