Utilizarea cânepii (Cannabis sativa var. indica) în medicină este atestată de trei milenii. În prezent, utilizarea medicală a canabinoizilor este ilegală în multe state, printre care şi România. Prof. dr. Ostin Mungiu examinează beneficiile utilizării acestei plante şi a derivaţilor ei în scopuri terapeutice şi perspectivele unor posibile modificări legislative în domeniu.

Cât timp şi mai ales câţi bani se irosesc cu analize şi investigaţii medicale irelevante? În ceea ce priveşte endocrinologia şi specialităţile înrudite, răspunsul ne este oferit de dr. Dan Pereţianu.

Despre măsurile de suport hemodinamic, basoactiv, hormonal şi respirator, la pacientul aflat în moarte cerebrală, înaintea transplantului de organe, scrie acad. Constantin Popa.

În 1966, intervenţia chirurgicală pentru ulcer duodenal i-a fost fatală lui Leontin Sălăjan, ministrul forţelor armate şi apropiat al lui Nicolae Ceauşescu. Documentele din arhiva CNSAS şi însemnările unui medic martor spun o poveste în care se amestecă incompetenţa, orgoliile, delaţiunile şi răzbunarea. Dr. Mihail Mihailide ne invită în culisele acestui episod, la rubrica Medicii şi morbul puterii.

Mecanismele fiziopatologice ale morţii cerebrale sunt analizate în articolul semnat de acad. Constantin Popa, la rubrica Creierul vascular.

Eminent cardiolog şi ministru al sănătăţii în două guverne succesive, Aurel Moga a fost unealta folosită de autorităţile comuniste pentru înlăturarea lui Iuliu Haţieganu de la conducerea Clinicii medicale I din Cluj. Ce crede dr. Mihail Mihailide că s-ar fi putut afla în spatele acestui episod ruşinos, citim la rubrica Medicii şi morbul puterii.

Criteriile neurologice ale diagnosticului de moarte cerebrală sunt prezentate pe larg de acad. Constantin Popa, la rubrica Creierul vascular.

Numirea prof. dr. Dan Enăchescu ca ministru al sănătăţii în primul guvern postdecembrist a stârnit protestele unei părţi a personalului medical: el deţinuse acelaşi portofoliu şi în perioada 1969–1972. Cât de îndreptăţite erau aceste atitudini, prin prisma activităţii desfăşurate înainte şi după ’89, aflăm din articolul semnat de dr. Mihail Mihailide de la rubrica Medicii şi morbul puterii.

În practica clinică, formularea diagnosticului reprezintă o etapă esenţială şi obligatorie de cunoaştere a omului bolnav. Faţă de alte specialităţi, diagnosticul neurologic este cel mai precis şi cu cea mai bună concordanţă cu diagnosticul anatomopatologic, explică acad. Constantin Popa, în cadrul rubricii Creierul vascular.