Redăm mai jos răspunsurile integrale de la dr. Ștefan Busnatu: 

Există o vârstă sau un prag de la care bărbații ar trebui să fie mai vigilenți față de sănătatea miocardului? 

În mod tradițional, spunem că după vârsta de 40 de ani riscul cardiovascular începe să crească semnificativ și că acesta este momentul în care orice bărbat ar trebui să își facă o evaluare cardiovasculară. Din experiența mea însă, nu mai putem vorbi doar despre o anumită vârstă. În ultimii ani am văzut din ce în ce mai mulți pacienți cu infarct la 42, 38 sau 35 de ani. 

De multe ori sunt persoane active profesional, aparent în putere, care consideră că sunt prea tinere pentru a avea probleme cardiace. Unii merg la sală, joacă fotbal în weekend sau merg cu bicicleta și cred că acest lucru compensează fumatul, stresul, kilogramele în plus sau valorile crescute ale colesterolului. Din păcate, organismul nu funcționează pe principiul compensării. Nu putem „anula” efectele unui factor de risc major doar pentru că facem sport de două ori pe săptămână. Tocmai de aceea cred că discuția nu trebuie să înceapă de la vârstă, ci de la factorii de risc și de la responsabilitatea fiecărui bărbat față de propria sănătate. 

Când simptomele devin insuportabile

Bărbații sunt cunoscuți pentru că amână vizita la medic. Poate că se tem că ar putea primi vești „rele”.

Din păcate, aceasta este una dintre cele mai mari probleme pe care le întâlnesc în practica de zi cu zi. Există încă foarte mulți bărbați care consideră că prezentarea la medic este necesară doar atunci când simptomele devin insuportabile. Mulți văd solicitarea unui consult ca pe un semn de vulnerabilitate și preferă să ignore semnalele pe care organismul le transmite. 

În cardiologie, cât de mult contează câteva zile sau luni de întârziere? 

În cardiologie însă, timpul are o importanță enormă. Am întâlnit situații în care pacienți tineri au avut dureri toracice timp de câteva ore sau chiar câteva zile și au ales să continue să meargă la serviciu, convinși că este vorba despre stres, o indigestie sau o problemă musculară. Uneori ajung la spital după trei sau patru zile de la debutul infarctului. Nu mai vin pentru durere, pentru că aceasta poate chiar să dispară. Vin pentru că încep să se sufoce, nu mai pot urca câteva trepte sau nu mai pot dormi întinși în pat. În acel moment descoperim că infarctul a fost deja făcut „pe picioare”, iar o parte din mușchiul cardiac a fost afectată ireversibil, instalându-se insuficiența cardiacă. Aceste situații sunt cu atât mai triste cu cât multe dintre ele ar fi putut fi evitate printr-o prezentare rapidă la medic. 

Semnale de alarmă ignorate frecvent

Care sunt semnalele de alarmă pe care bărbații le ignoră cel mai frecvent? Mă refer la acele simptome sau semne care pot anunța un eveniment cardiovascular iminent... 

Cel mai frecvent este ignorată durerea toracică sau senzația de apăsare în piept. Mulți pacienți încearcă să găsească explicații alternative și își spun că este de la oboseală, de la coloană sau de la efort. La fel de frecvent sunt ignorate lipsa de aer, scăderea capacității de efort, palpitațiile sau creșterile repetate ale tensiunii arteriale. Observ adesea o mentalitate periculoasă: dacă simptomul trece, problema a dispărut. În realitate, multe dintre evenimentele cardiovasculare majore sunt precedate de săptămâni sau luni de semnale discrete pe care organismul încearcă să le transmită. 

Un alt lucru care mă îngrijorează este faptul că mulți bărbați consideră tensiunea arterială crescută ca fiind un semn de forță. Aud frecvent expresii de tipul „eu funcționez bine la 16 cu 10” sau „așa sunt eu mai puternic”. În realitate, hipertensiunea arterială nu oferă energie și nici rezistență. Ea accelerează procesul de îmbătrânire vasculară și crește semnificativ riscul de infarct, accident vascular cerebral și insuficiență cardiacă. 

„Inamicul nr. 1” al inimii

Care este „inamicul numărul unu” al inimii – dacă ne gândim strict la bărbații români, din experiența dvs.? 

Dacă ar fi să aleg un singur inamic, acesta ar fi falsa senzație de invulnerabilitate. Mulți bărbați români cred că lor nu li se poate întâmpla. Continuă să fumeze pentru că încă pot face sport, ignoră tensiunea arterială pentru că nu au simptome, amână controalele pentru că se simt încă în putere. Problema este că ateroscleroza evoluează ani întregi în tăcere. Inima nu trimite întotdeauna avertismente zgomotoase. De multe ori primul semn al bolii este chiar infarctul. Nu fumatul singur, nu colesterolul singur și nici stresul singur reprezintă principalul adversar. Cea mai mare problemă este convingerea că toate acestea nu au consecințe.

Ce investigații ar trebui să facă un bărbat sănătos de 40 de ani, fără simptome, pentru a-și evalua riscul cardiovascular?

Un bărbat de 40 de ani nu are nevoie neapărat de investigații sofisticate pentru a afla dacă este în pericol. De cele mai multe ori, o consultație cardiologică completă, măsurarea tensiunii arteriale, o electrocardiogramă și analize de sânge care includ profilul lipidic și glicemia oferă deja informații extrem de valoroase. În funcție de istoricul familial și de factorii de risc, pot fi recomandate investigații suplimentare precum ecocardiografia, testul de efort, monitorizarea tensiunii arteriale sau explorări mai avansate. Important este să nu aștepte apariția simptomelor pentru a face această evaluare.

Există un profil al pacientului bărbat din România care vă îngrijorează cel mai mult? 

Da, este bărbatul între 40 și 55 de ani, activ profesional, mereu ocupat, care pune sănătatea pe ultimul loc. Este acel om care are grijă de familie, de afacere, de serviciu și de toate responsabilitățile din jurul său, dar nu găsește două ore pentru un control medical. Fumează pentru că îl ajută să gestioneze stresul, doarme puțin, mănâncă pe fugă și își spune că va avea grijă de sănătate mai târziu. Paradoxal, tocmai acești oameni, care reprezintă motorul familiilor și comunităților lor, sunt cei care ajung uneori în situații dramatice complet neașteptate.

În final, ați dori să transmiteți un mesaj bărbaților din România despre relația lor cu sănătatea inimii? 

Mesajul meu este că nu trebuie să confundați absența simptomelor cu absența bolii. Un control preventiv nu vă face mai vulnerabili și nu vă transformă în pacienți. Din contră, vă oferă șansa să rămâneți sănătoși pentru cei care depind de dumneavoastră. Cea mai mare dovadă de responsabilitate și de putere nu este să ignori problemele, ci să le previi înainte să devină ireversibile.