Somnul are un rol esenţial în promovarea sănătăţii. Cercetările din ultimul deceniu au documentat că tulburările de somn au o mare influenţă.
Somnul are un rol esenţial în promovarea sănătăţii. Cercetările din ultimul deceniu au documentat că tulburările de somn au o mare influenţă asupra riscului de boli infecţioase, precum și a apariţiei și progresiei alor afecţiuni medicale, unele majore. Prof. dr. Carmen-Adella Sîrbu (foto) ne explică mecanismele de inducere a somnului, care este durata optimă pentru un somn normal, precum și efectele privării de somn.
Neuroni specializaţi din hipotalamus coordonează ritmul circadian, zi-noapte, respectiv ciclurile veghe-somn. Aceștia stimulează vigilenţa și performanţa cognitivă din timpul zilei și capacitatea de somn pe timpul nopţii. Pe lângă hipotalamus intervin și alte structuri cerebrale cu roluri la fel de importante, printre care glanda pineală, care primește semnale de la nucleul suprachiasmatic al hipotalamusului și crește producţia de melatonină. Aceasta ajută la inducerea somnului odată cu întunericul.
Persoanele nevăzătoare nu își pot coordona ciclul natural veghe-somn folosind lumina naturală, dar își pot contura tiparele de somn prin luarea unor cantităţi mici de melatonină în fiecare zi la aceeași oră.
Munca în schimburi, în special munca de noapte, poate avea un impact negativ asupra sănătăţii și bunăstării lucrătorilor, deoarece poate provoca tulburări ale ritmurilor circadiene normale, interferenţe cu performanţa și eficienţa muncii pe durata a 24 de ore. În acest context, pot apărea erori și accidente, dificultăţi în menţinerea relaţiilor obișnuite atât la nivel familial, cât și social, deteriorarea sănătăţii cu afectarea comportamentului alimentar și, pe termen lung, afectare gastrointestinală, neuro-psihică și cardiovasculară. Efectele asupra sănătăţii femeilor sunt și mai evidente atât în raport cu funcţia lor hormonală și reproductivă, cât și cu rolurile familiale. S-a estimat că aproximativ 20% din totalul lucrătorilor trebuie să părăsească munca în ture într-un timp foarte scurt din cauza efectelor grave. La nivel european este legiferată munca în schimburi, tocmai pentru a evita situaţiile medicale ce pot apărea în cazul nerespectării normelor.
Sunt anumiţi neurotransmiţători care intervin în ritmul somn-veghe: acetilcolina, histamina, adrenalina, cortizolul și serotonina. GABA este asociat cu somnul, relaxarea musculară și sedarea. Norepinefrina și orexina (denumită și hipocretină) menţin unele părţi ale creierului active în timp ce suntem vigili.
Sigur. Genele pot juca un rol important în durata necesară a somnului. Au fost identificate mai multe gene implicate în tulburările de somn, inclusiv cele care controlează excitabilitatea neuronilor, ritmurile circadiene și momentul somnului. Unele sunt implicate în susceptibilitatea noastră la tulburări de somn.
Există două tipuri de bază de somn: somnul cu mișcare rapidă a ochilor – somnul REM – și somnul non-REM, care are trei etape diferite. Fiecare tip este legat de undele cerebrale specifice și de activitatea neuronală. În timpul unei nopţi tipice se parcurg toate etapele somnului non-REM și REM de mai multe ori, cu perioade REM din ce în ce mai lungi și mai profunde spre dimineaţă.
Adulţii pot tolera câteva zile de insomnie continuă. Cu toate acestea, o reducere chiar mică a timpului de somn poate duce la o activitate anormală a creierului. Insomnia cauzează tulburări de percepţie, dificultăţi de concentrare, tulburări de vedere, reacţii mai lente, precum și apariţia de microepisoade de somn în timpul stării de veghe. În plus, se modifică răspunsul imun și secreţia hormonală, în special a hormonului de creștere. Crește riscul de obezitate, diabet, boli cardiovasculare și AVC.
Durata exactă care se califică pentru un somn normal este contestată, iar studiile care au investigat privarea de somn au folosit valori diferite pentru duratele inadecvate. Cei mai mulţi cercetători, totuși, sunt de acord că orice durată mai mică de cinci până la șapte ore per noapte este scurtă, în timp ce alţii susţin că șapte până la opt ore reprezintă o durată optimă pentru adulţi. S-a convenit că o durată adecvată a somnului variază interindividual între șapte până la nouă ore. Cu toate acestea, progresele tehnologice au oferit societăţii moderne operaţiuni de lucru de 24 de ore pe zi, călătorii transmeridiane și expunere la o multitudine de dispozitive electronice, cum ar fi televizoarele, computerele și telefoanele inteligente. Acest stil modern de viaţă, cu un somn insuficient, este responsabil inclusiv de creșterea în greutate, de exerciţiile fizice insuficiente și consumul de substanţe precum cofeina, alcoolul și nicotina.
Conform clasificării internaţionale ICSD-3, principalele tulburări de somn includ: hipersomnolenţă de origine centrală, parasomnii asociate cu somnul non-REM, cu somnul REM, dar și alte parasomnii, tulburări motorii în somn, sindrom de crampe nocturne, bruxism, mioclonus propriospinal la debutul somnului etc.
În general, tulburările de somn pot fi cauzate de factori diverși. Deși cauzele pot diferi, rezultatul final al tuturor tulburărilor de somn este că ritmul circadian este perturbat sau exagerat. Factorii favorizanţi includ: factori medicali – ulcerele, astmul –, psihiatrici – depresia, anxietatea –, factori de mediu – alcoolul –, lucrul în ture de noapte, factori genetici, iatrogeni, schimbarea frecventă a fusurilor orare, îmbătrânirea – aproximativ jumătate dintre adulţii cu vârsta peste 65 de ani au tulburări de somn.
Medicii care lucrează de obicei în astfel de ture sunt expuși unui risc crescut de accidente auto, patologii infecţioase și tulburări mentale. Scăderea performanţei după 20-25 de ore de insomnie este comparabilă cu cea dată de intoxicaţia cu etanol. Somnul inadecvat poate duce la o sănătate precară pentru medici și poate afecta negativ îngrijirea medicală oferită de aceștia.
În mod normal, performanţa cognitivă este de obicei redusă imediat după trezire – fenomen numit inerţia somnului –, în primele 10-15 minute și poate dura câteva ore pentru a se disipa. Aceste efecte sunt mai pronunţate în cazul privării de somn, în special atunci când trezirile apar în primele ore ale dimineţii. Impactul inerţiei somnului este deosebit de relevant pentru medicii de gardă, deoarece li se cere frecvent să finalizeze procese complexe imediat după trezirea din timpul nopţii.
- Medic primar neurolog
- Șef Disciplină Neurologie la Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila” București
- Profesor universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie ,,Carol Davila”, București
- Doctor în Medicină din 2004
- În 2007 a încheiat studiile de Master în Sănătate publică și management sanitar
- 77 publicaţii pe Web of Science, cu peste 500 de citări și un H-index de 10
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
