Newsflash
Interviuri

Pediatria, mai frumoasă decât medicina adultului

de Demostene ŞOFRON - oct. 28 2022
Pediatria, mai frumoasă decât medicina adultului

Sorin Claudiu Man, medic primar Pediatrie și Pneumologie pediatrică, consideră că medicina copilului e mai interesantă decât cea a adultului. În opinia sa, copiii sunt și mai cooperanţi decât adulţii.

Carte de vizită:

  • Șef secţia Clinică Pediatrie III, Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii Cluj
  • Șef disciplină Pediatrie, Facultatea de Medicină, UMF Cluj-Napoca
  • Vicepreședinte Societatea Română de Pediatrie
  • Competenţă în Explorări funcţionale respiratorii speciale
  • Atestat în Alergologie și Imunologie pediatrică

c3a5a076-e085-4783-b881-e0786a7a174e

Putem face o comparaţie între copiii din ziua de astăzi și cei de acum 10-20 de ani?
Da, copilul zilelor noastre arată cu totul și cu totul altfel. La o parte importantă dintre pacienţii tineri consultaţi de noi, principala problemă cu care ne confruntăm este nu neapărat obezitatea – care este în creștere reală –, cât supraponderea.

Proporţia aceasta era mult mai mică acum 20-30 de ani. Mă supără această evoluţie. Este ceea ce vedeam în Statele Unite în anii ,90. Mă îngrijorează că acest ţesut adipos excesiv are o altă consistenţă din cauza alimentelor procesate consumate în prezent, în România.

O altă diferenţă ar fi și frecvenţa și severitatea alergiilor. Poate este și o creștere artificială a lor, deoarece în prezent metodele de diagnostic sunt larg accesibile, dar putem vorbi și despre o creștere reală a lor. Un factor responsabil ar fi alimentaţia actuală, în special cea de tip fast-food.

Cred că putem discuta, în acest caz, și despre lipsa mișcării...
Obezitatea și supraponderea existau și înainte de pandemie. Numai că pandemia le-a accentuat. Cei doi ani de stat mai mult în casă, lipsa mișcării și a orelor de sport la școală, toate își spun cuvântul și este, credeţi-mă, un cuvânt greu.

Să facem o legătură cu infecţiile respiratorii. Au fost mai puţine infecţii respiratorii non-COVID în această perioadă. Părinţii trebuiau să se aștepte la o recrudescenţă a lor odată cu reluarea vieţii normale. Ceea ce s-a și întâmplat – mai ales la copiii alergici sau supraponderali, aceștia fiind factori de risc pentru o evoluţie nefavorabilă a infecţiilor respiratorii. Am asistat, de asemenea, la o „deplasare” calendaristică a unor virusuri respiratorii. Dacă sezonul de gripă era de obicei în februarie, acum am ajuns să-l avem și în aprilie!

În sevraj la 16 ani

A scăzut vârsta de la care copiii încep să fumeze. Cum arată plămânii lor?
Merg mai departe, cum arată funcţia respiratorie în acest caz? Văd mai mulţi părinţi care fumează în prezenţa copilului. Mulţi nu cunosc faptul că, și dacă fumează în absenţa copilului, tot vor exercita un efect nociv asupra lui, din cauza așa-numitului „fumat la mâna a treia”.

Părintele care a fumat are la nivelul aparatului respirator acele toxine inhalate, ulterior venind în contact cu copilul, le elimină în prezenţa lui. Mai periculos este când mama fumează, deoarece, de obicei, mama petrece mai multe ore în preajma copilului.

Puţini părinţi fumători cunosc aceste aspecte. Dar eu văd și altceva. Am văzut copii cu dependenţă severă de tutun, la vârsta de 15-16 ani, ceea ce nu vedeam în anii precedenţi. Am avut un caz, copil 16 ani, în sevraj!
Altul este și profilul părintelui de secol XXI...

Atingeţi puncte sensibile. Frecvent, unul dintre părinţi lucrează în altă ţară – sunt cazuri în care ambii părinţi lucrează peste hotare. Copiii sunt crescuţi de un singur părinte sau sunt îngrijiţi de bunici, iar repercusiunile se văd imediat sau se vor valida în timp.

Și încă un lucru ar mai trebui urmărit: efectele pandemiei asupra copilului. Sunt copii născuţi în această perioadă care, timp de doi ani, au văzut doar oameni cu mască. Ce efect va avea această măsură epidemiologică asupra psihicului lor? Vom vedea în timp.

Un alt aspect al părintelui cu un copil bolnav este stresul. Părintele este stresat, deoarece boala copilului îi induce această stare. Părinţii trebuie înţeleși și sub acest aspect atunci când se prezintă la medic. Boala trebuie explicată, cum trebuie explicaţi și pașii pentru stabilirea diagnosticului sau tratamentul care se va aplica.

Și părinţii din mediul rural, din zonele defavorizate?
Există „dr. Google”, există vecini, prieteni, oamenii satului, alţi binevoitori. Să fiu cinstit, pe mine unul nu mă deranjează „dr. Google” atât timp cât informaţia medicală este verificată de părinţi cu un cadru medical, cu un specialist în domeniu, care poate oferi explicaţii știinţifice despre manifestările bolii, metodele de diagnostic, tratamentul de urmat.

Copiii sunt mult mai greu de tratat

Este Pediatria o specialitate grea?
Medicii care tratează doar adulţi recunosc că e mult mai greu să diagnostichezi și să tratezi copii. Eu consider că Pediatria este mult mai frumoasă și mai interesantă decât medicina adultului, este mult mai provocatoare, profesional vorbind.

În plus – și o să vă surprindă ceea ce vă voi spune –, cooperarea cu copilul este în general mult mai bună decât cea cu adultul. Dacă ar fi să o iau de la capăt, tot Pediatrie aș alege. Puteam alege orice altă specialitate după examenul de rezidenţiat: am spus din prima Pediatrie.

Apoi, în decursul timpului, am optat pentru Pneumologia pediatrică. Sunt specialităţi care nu mai trezesc interes pentru viitorii medici, însă Pediatria interesează. Am avut și satisfacţia de a „converti” rezidenţi din alte specialităţi spre Pediatrie.

Să revenim la pacientul tânăr. Care este cel mai greu moment la întâlnirea cu acesta?

Nu cred că se poate vorbi despre un asemenea moment. Consultaţia trebuie să fie un moment plăcut pentru copil. Recoltarea de analize de sânge, de exemplu, nu place multora. Noi, în Clinica Pediatrie III, am reușit să o transformăm, dacă nu chiar într-un moment plăcut, cel puţin într-un eveniment mai ușor de trecut.

Dacă în stomatologia pediatrică s-au făcut pași importanţi în îngrijirea micului pacient – și aici mă gândesc la anestezia cu arome de banane, de căpșuni –, trebuia să facem și noi un pas important în această direcţie. De exemplu, în clinica noastră, în timpul recoltării probelor de sânge, copiii mari și adolescenţii poartă ochelari 3D, realitatea virtuală distrăgându-le atenţia de la prelevare.

Cum arată o zi din viaţa dv.? Ce hobby-uri aveţi?
Tot timpul trebuie să citești, să înveţi, să te pui la curent cu noutăţile din domeniu. Pentru mine, nu este o corvoadă, cum ar putea părea la prima vedere, este o plăcere, un hobby. Eu, de fapt, sunt angajatul Universităţii de Medicină și Farmacie „Iuliu Haţieganu”, dar activitatea spitalicească o depășește de multe ori pe cea universitară.

În ecuaţie intră pacienţii, părinţii, colegii, studenţii, rezidenţii, cursurile, congresele, conferinţele, simpozioanele, articolele, cărţile, lectura de specialitate, actele administrative... Cât privește hobby-urile, ca medic nu poţi să ai, ca să zic așa, un hobby full-time. Putem avea doar părticele de hobby-uri, mai modeste. Dar, repet, nu mă plâng deloc.

Citiți și: În Ortopedie, provocările sunt la tot pasul

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe