Eram (și încă sunt) ușor iritat de modul în care două lucruri, în viziunea mea, incompatibile, pot fi afișate coexistând cu atâta lejeritate.
Am ajuns de mult în punctul în care dezbaterile pe acest subiect sunt de prisos. Nenumărate sinteze sistematice – și chiar sinteze sistematice ale sintezelor sistematice – din ultimii 20 de ani au ajuns la concluzia că homeopatia nu funcţionează.

Făcând abstracţie de lipsa de dovezi empirice pentru homeopatie, baza ei teoretică este neverosimilă – astfel că nu numai că nu funcţionează, dar nu avem nici motive serioase să credem că ar putea funcţiona.

De altfel, nu este nevoie să ai studii superioare ca să intuiești că, spre exemplu, un „medicament” pentru gripă și răceală care conţine o parte de substanţă activă la 10⁴⁰⁰ (!) de părţi de apă nu este altceva decât o scamatorie. Dar iată că totuși continuă să existe mult prea
mulţi medici care promovează astfel de practici.

Putem fi totuși recunoscători că, spre deosebire de alte tratamente din gama medicinei alternative, tratamentele homeopatice sunt relativ inofensive – un placebo vândut la suprapreţ, dacă doriţi. Pericolul adevărat poate să apară atunci când ele nu suplimentează, ci înlocuiesc tratamentele medicale adecvate.

Citiți și: Despre întârzieri