Amândoi sunt rromi proveniţi din grupuri cu mari probleme socio-economice, fiind fără serviciu și analfabeţi. Florica a mai fost căsătorită o dată și după divorţ a rămas cu trei copii. A mai avut încă un copil, dar l-a lăsat la orfelinat, motivând că nu are condiţii și posibilităţi să-l crească. E drept că Florica nu a lucrat decât ocazional, cu ziua. A stat mai mult acasă și a avut grijă de copii. După divorţ, înainte de pandemie, l-a întâlnit pe Ion. 

Ion hălăduia prin oraș, trăind mai mult din cerșit și din căutatul prin gunoaie. L-a adus la ea acasă, în „parohia” mea. Și Ion mai fusese căsătorit o dată, dar el n-a avut copii. Și el trăia undeva într-o colonie de rromi, la ţară, de pe-o zi alta, împreună cu fosta soţie. De muncit nu prea dorea să muncească. Și pentru că nu avea pretenţii mari, se mulţumea să trăiască cu ce câștiga din cerșitul prin oraș și ce găsea prin gunoaie.

În plus, Ion avea un astm bronșic sever, necontrolat medicamentos. Neavând domiciliu la noua adresă din comună, nu putea beneficia nici de ajutorul social acordat de Primărie. Deoarece nu era asigurat, nu putea beneficia de un consult de specialitate și de un tratament compensat. Chiar dacă i-aș fi scris o reţetă necompensată cu spray mai bun decât clasicul Ventolin, care e de mult depășit în cazul lui, nu ar fi avut bani pentru așa ceva.

Chapeau bas

Într-o zi, fosta soţie a lui Ion s-a săturat de sărăcie și de lipsa de perspectivă și a plecat de-acasă. Nimeni nu știe unde a plecat, dar i-a lăsat lui Ion fetiţa ei dintr-o căsătorie anterioară. Ion putea foarte bine s-o abandoneze, să nu se preocupe de ea. Ea era doar o grijă-n plus pentru el, o gură-n plus de hrănit. Iar dacă el o abandona, în cel mai fericit caz fetiţa ar fi putut ajunge la Protecţia Copilului și de-acolo la o mamă socială. Dar ar fi putut fi și traficată prin reţelele de pornografie 
infantilă.

Din fericire, Ion nu a abandonat-o și a luat-o cu el în noua locuinţă. Acum fetiţa este adolescentă și crește, atât cât se poate de bine, alături de Ion și de noua lui familie. Iar eu mă bucur să o văd venind la cabinet cu zâmbetul pe buze. Și-ntotdeauna când îmi vine Ion la cabinet îi trec cu vederea lipsa de educaţie și-n gând îmi scot pălăria în faţa lui.