„Eu? Sunt bine! Nu dorm, beau în fiecare zi, mă înfurii des și izbucnesc, mă cert cu rezidenții, cu asistentele și simt că toți pacienții sunt aici pentru a mă înfuria, dar in rest sunt bine.  Ce simt când intru în operație? Nimic, sunt doar concentrat pe ce trebuie să fac. Când ies, merg și fumez câteva țigări în spatele spitalului să mă relaxez, dar sunt bine. Când a murit pacientul de care ți-am povestit, a fost dificil momentul, dar l-am depășit. Face parte din profesie și nu pot să las ca așa ceva să mă afecteze”. 

Paragraful de mai sus constituie lucruri auzite în terapie, o sinteză a mai multor povești spuse de medicii care mi-au călcat pagul cabinetului. Profesioniști care erau bine, dar care de fapt nu erau bine deloc. Pentru a putea face față profesiei, s-au detașat de ei înșiși. Au evitat să fie in contact cu ceea ce simt, cu ceea ce gândesc și cu reflectarea emoțiilor lor în corp. E mult prea dureros si atunci vorba unui alt medic: „Știu unde vrei să mă duci, Ovidiu, dar eu nu vreau să merg acolo.”

„Mindfulness înseamnă să trăiești și să fii conștient de asta”, spunea  Jon Kabat-Zinn în una din cărțile sale. Mindfulness based cognitive therapy (MBCT) e o ramura a terapiei cognitiv comportamentale care studiază trei aspecte: mindfulness-ul cognițiilor, al emoțiilor si al senzațiilor corporale. Practic, să fim conștienți de ceea ce gândim, de ce emoții trăim și de senzațiile pe care gândurile și emoțiile le creează în corp. Fara a fi mindful nu suntem noi, trăim într-o lume creată de noi pentru a ne proteja de suferințele prin care trecem.

Mindfulness ul ne dă posibilitatea de a ne înțelege și a rezolva problemele care ne creează distres, ne ajută să înțelegem că poate insomnia e determinată de anxietatea evenimentelor de a doua zi sau de ruminațiile cu privire la evenimentele din trecut. Intervențiile dovedite științific ale mindfulnessului în domeniul anxietății și depresiei au dus la deschiderea unor clinici în Statele Unite unde prima fază a tratării anxietății, depresiei sau a tulburării de stres posttraumatic este un program de mindfulness.

Oglinda către sine

Mindfulnessul nu ne rezolvă problemele, e doar oglinda în care ni le privim. Pentru a putea rezolva o problemă în primul rând e nevoie să recunoști că o ai, să o definești și abia apoi să o rezolvi. Să fii mindful înseamnă să te uiți în subsolul psihicului tău, să privești, poate pentru prima dată, lucruri pe care nu ai vrut să le vezi în viața ta, să accepți lucruri despre tine care sunt greu de acceptat, să iți dai voie să trăiești emoții atât de dureroase pe care nu ți-ai dat voie să le trăiești pana acum.

Să practici mindfulness înseamnă să ieși de pe pilot automat și să fii conștient de cum simți stropii de apă pe pielea ta în duș, de aromele din mâncarea de la masa de dimineață, de atingerea cămășii atunci când o îmbraci, de atingerea mâinii colegului atunci când îi strângi mana. 

Ce te sfătuiesc este ca, pe parcursul zilei, să îți aloci câteva secunde pentru a te întreba cum ți-a fost ziua, cum îți e acum, ce emoții trăiești, ce gândești în acel moment și cum îți simți corpul.

Să fii  mindful înseamnă să te cunoști atât de bine încât să știi care sunt stimulii la care reacționezi nepotrivit, care sunt răspunsurile tale la acei stimuli și unde ar trebui să te oprești pentru a schimba un stil de coping dezadaptativ cu unul adaptative.

I-am intrebat pe colegii psihologi de la Oxford care e viziunea lor cu privire la intervențiile lor și mi-au spus că fac intervenții mici pe populații mari. “.b” e un program simplu de mindfulness prin care au ajutat copii din școlile cele mai violente din Marea Britanie să fie conștienți de momentelor lor de furie. Doar acest exercițiu simplu a dus la scăderea semnificativă a violenței școlare.

Practică mindfulness! Te va ajuta mai mult decât îți poti imagina.

https://www.youtube.com/watch?v=mNojLd_Jbh8
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11036457/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/33223537/