Carte de vizită

Dr. Claudiu Mirescu este medic specialist în Anatomie Patologică, cu o expertiză în patologia ginecologică (citopatologie, histopatologie, biologie moleculară aplicată). Din 2024 își desfășoară activitatea la un laborator de anatomie patologică din Cluj-Napoca, pe care l-a fondat: Pathologic LAB. 

Ce v-a determinat să alegeți specializarea Anatomie Patologică?

Aici e foarte simplu de răspuns. Așa cum am mai spus și cu alte ocazii, faptul că în anul III l-am întâlnit pe doctorul Dan Gheban m-a făcut instant să vreau să fac această specilitate. La cursurile dumnealui, brusc începuseră să se lege materiile din anii precedenți: anatomia, fiziologia, biochimia, materii care nu întotdeauna îți răspund prompt la întrebarea „Dar asta oare la ce îmi folosește?”. Totul începuse să fie atât de logic și să aibă, în sfârșit, sens. 

Dumnealui m-a dus în prima practică de vară pe secția Spitalului Județean, bineînțeles întâi la morgă, apoi în sala rezidenților, și de atunci n-am mai avut ochi pentru altă specialitate.

A avut parte întotdeauna de mentori deosebiți

Povestiți-mi, pe scurt, parcursul dvs. profesional. 

Aici mă tem că nu am nimic măgulitor sau motivațional de spus. Ca toți colegii mei, după terminarea facultății, am urmat rezidențiatul, iar apoi proverbiala „căutare”. Am fost doi ani medic la un spital, apoi la un laborator privat, apoi la altul. În toate aceste joburi am avut parte de mentori deosebiți, de la care am încercat să învăț cât mai multă meserie. Sau să „fur”... Nu contează, e pentru un scop nobil, nu?

A existat o anumită experiență sau o întâmplare care v-a determinat să vă gândiți la antreprenoriat? Ați devenit ulterior fondatorul unui laborator de anatomie patologică. 

Faptul că mereu sfârșeam prin a fi dat afară din joburile de mai sus 😊. Aș vrea să fie o glumă, dar fără a vrea să desconsider pe cei care m-au angajat, mereu căutam o altfel de provocare. Chiar și pentru mine era confuz, pentru că le eram recunoscător acestor oameni pentru faptul că îmi dăduseră o șansă, dar eu parcă voiam altceva. Nici eu nu știam bine ce.

Libertatea cu care s-a născut

Ați spune că turnura spre antreprenoriat medical a venit firesc?

A fost o încercare, poate, de a-mi „găsi rostul în viață”. Poate acesta era muntele îndepărtat spre care tot priveam pe fereastră, în timpul în care trebuia să stau cu ochii în microscopul angajatorilor mei. Am simțit acea libertate cu care cred că m-am născut în sânge, dar pe care mi-am reprimat-o mereu ca să întru în șabloane. Mai mult, simțeam că o latură creativă dorește cu disperare să iasă la suprafață și să se exprime, și nu avusese cum până atunci. În businessul pe care l-am fondat eu, toate aceste părți și-au găsit bucățica lor și au început să aibă un cuvânt de spus. Suntem cu toții mult mai complecși decât părem la prima vedere, ar fi o prostie să nu dăm voie acestor părți din noi să se exprime, într-un fel sau altul.

Aveți sau ați avut parteneri în ce privește investiția în laboratorul de anatomie patologică din Cluj-Napoca? 

Parteneri în sensul juridic nu am avut. În schimb, colega mea, dr. Lăcrămioara Grigore, mi-a fost alături din momentul zero, de la construcție, dotare cu aparatură, financiar și logistic. Sunt sigur că fără dumneaei nu aș fi reușit în felul în care am făcut-o. Momentan, este în concediu de îngrijire a copilului dar, cu riscul de a fi egoist, abia aștept să se întoarcă. 

Antreprenoriatul medical însă nu s-a limitat la o singură firmă. Anul trecut am fondat încă o entitate juridică, având ca obiect de activitate punerea în practică a unor diverse invenții și inovații ale noastre, de exemplu Papanicolaou cu rezultat pe loc, în cabinetul medicului ginecolog – „CLARA”. În această firmă, partenerul meu egal este dr. Ștefan Vâju, medic veterinar și fondator al mai multor businessuri, cu vastă experiență în antreprenoriat. 

Resursa umană medicală e foarte volatilă

Cum reușiți să împăcați aceste două roluri zi de zi – medic anatomo-patolog și antreprenor? Mă refer la faptul că sunteți fondator al unui laborator de anatomie patologică.

Nu am zis niciodată că reușesc 😊. Serios acum, e mai greu decât credeam. Resursa umană medicală e foarte volatilă, concurența e foarte dură și la acest nivel, și pentru un laborator mic, e o problemă serioasă. Însă aici am două avantaje: echipa medicală pe care mi-am format-o (aici a fost și puțin noroc, și puțin fler în angajări) și faptul că îmi izolez cumva aceste „compartimente”: de regulă, dimineața mă ocup de treburile administrative, iar după-masa, când telefonul sună mai puțin, mă ocup de cele medicale. Sau invers, dar încerc să nu le amestec. 

Care au fost obstacolele, provocările pe care le-ați întâmpinat ca antreprenor în domeniul medical? 

Aici răspunsul depinde doar de cât timp ai la dispoziție sau cât spațiu ai în revistă pentru interviu. E ceva ce nu se termină niciodată: de la instituțiile statului, la concurență, clienți, pacienți diferiți și dificili etc. Mai mult, nu e ușor să fii un laborator independent într-o piață ultra-standardizată. Dar ne-am făcut din asta o misiune: să fim laboratorul personalizat al fiecărui client al nostru, croit exact după cum își dorește el.

Schimbarea e singura constantă în viața tuturor

Care credeți că sunt trăsăturile unui bun antreprenor medical? Ale unui medic care fondează o clinică, un laborator de analize precum cel pe care îl conduceți? 

Când o să le aflu, promit că revin într-un nou interviu! Lăsând gluma deoparte, nu am o rețetă. Nici nu cred că există. Probabil sunt câteva trăsături-cheie și una din ele trebuie să fie, în mod necesar (dar nu suficient) adaptabilitate la schimbare. Știu că schimbarea e singura constantă în viața tuturor, chiar dacă sună ca un clișeu, dar în meseria asta schimbările sunt ceva mai dese și abrupte. Azi merge totul bine, mâine un pacient contestă rezultatul, poimâine o instituție a statului ți-a blocat conturile din greșeală (întâmplător, în ziua de salarii), în altă zi iar e totul bine până la ora 17:55, când afli că un partener e nemulțumit de un rezultat și așa mai departe. Încerc să nu mă implic prea mult (știți corporativismul „nu o lua personal”), dar e greu, când ți-ai pus toate resursele în acest business. Și aici mă refer la resursele sufletești, banii vin și pleacă. 

Ce sfaturi sau recomandări aveți pentru un tânăr medic care are o idee de afacere sau ar vrea să vină cu ceva în domeniul sănătății, dar se teme să facă pasul către antreprenoriat? 

Aici îmi aduc aminte de o inscripție din interiorul avionului cu care am sărit o singură dată cu parașuta: „You just have to get used to being afraid„. Să nu creadă că își face un business și gata, e lipsit de orice griji. Va munci mai mult decât un angajat, pentru că va munci atât pentru el, cât și pentru ca ceilalți angajați să aibă de lucru. Dar să nu uite că rostul muncii este libertatea, iar antreprenoriatul îți oferă această libertate. Da, va fi cu laptopul pe plajă în concediu, dar nu se va ruga de nimeni să-i acorde acel concediu. 

Și dacă are o idee, să facă tot posibilul să o arunce în piață. Piața o să i-o valideze. Nu să bată la uși la lideri de opinie, investitori sau alții care să îi valideze ideea. Pur și simplu să se apuce de acel business, să ofere acele servicii/produse și să vadă ce părere are piața despre ele. Iar dacă piața validează ideea, să meargă mai departe și să scaleze.