Newsflash
OPINII

Medic de familie undeva la ţară

de Dr. Valentin PANTEA - feb. 4 2022
Medic de familie undeva la ţară

Sunt Valentin Pantea, medic primar Medicină de Familie undeva la ţară, în Bicăcel, judeţul Bihor, și vă propun o serie de povești medicale cu parfum local.

Cabinetul medical l-am pornit de peste un deceniu, în această zonă în care nu a mai existat un altul. La început a trebuit să mă lupt cu autorităţile locale de-atunci pentru a obţine un spaţiu pentru el (primăriţa de-atunci nu mai recunoștea că a promis DSP-ului și CAS-ului că va pune la dispoziţie un spaţiu adecvat). Am luat 10.000 de euro împrumut din bancă și am pornit la drum. Greu, foarte greu.

p1
Spaţiul în care urma să funcţioneze cabinetul medical

 

În primii ani chiar mă gândeam să las totul baltă și să plec în Franţa, întrucât venitul cabinetului era foarte mic (în primul an a trebuit să vin cu bani de-acasă pentru a evita falimentul). Am și fost în Franţa (mon amour), unde mi-am găsit și cabinet, dar a trebuit să aleg între familie și practicarea medicinei în acea ţară.

Nu a fost o alegere ușoară, a durat câteva luni până când am decis că e totuși mai bine să rămân alături de copiii mei și să mă ocup de creșterea și educarea lor. Acum pot spune că decizia a fost una bună și că nu o regret. Aceasta este, pe scurt, povestea mea de medic de
familie la ţară.

Efectul neajunsurilor

Povestea cabinetului este și ea una aparte, el fiind situat într-o zonă pauperă, cu o importantă populaţie romă, cu dificultăţi socio-economice și cu pensionari cu pensii mici. În general, populaţia activă a migrat la oraș, pentru un loc de muncă mai bine plătit, sau chiar a plecat în afara ţării.

Lipsa posibilităţilor financiare face ca mulţi dintre pacienţii mei să locuiască în condiţii insalubre, să se hrănească deficitar, să nu-și permită să cumpere unele medicamente direct de la farmacie sau să se adreseze unui serviciu medical privat...

Asta face ca pacienţii mei să solicite consultaţii medicale mult mai mult decât alţi pacienţi cu condiţii de trai mai bune.

Ca urmare, deși am o listă de aproape 1.300 de pacienţi, în anul 2021 am avut peste 7.000 de consultaţii în cabinet. În general, copiii mici ajung în cabinet chiar și de două-trei ori pe lună, cel mai frecvent pentru IACRS (infecţii virale ale căilor respiratorii superioare).

Merită aici să menţionez exemplul nepotului meu, care este bine îngrijit și bine hrănit, și care a primit prima doză de antibiotic după 18 luni de viaţă, în timp ce aproximativ jumătate dintre copiii de pe lista mea ajung la spital pentru IACRS sau pneumonie în primele luni de viaţă (nu risc să tratez acasă nou-născuţii sau sugarii sub 3 luni cu infecţii respiratorii).

Lipsa resurselor economice se asociază și cu o rată ridicată de (semi)analfabetism, ceea ce mă obligă să găsesc metode cât mai ingenioase și eficiente de comunicare și de creștere a complianţei terapeutice.

Dificultăţile de comunicare și limitele complianţei terapeutice au fost mai evidente acum în pandemia de COVID-19, când omul de rând a fost bombardat cu informaţii (multe dintre ele false sau contradictorii), astfel încât mulţi pacienţi au ajuns să-și piardă încrederea în cadrele medicale sau în sistemul medical. În aceste condiţii, e nevoie de un efort suplimentar pentru a fi cât mai eficient în comunicarea cu pacienţii.

Cauţi una, dai de alta

Azi, ca o exemplificare a celor scrise mai sus, vreau să prezint cazul a doi copii de 4, respectiv 6 ani, pe care i-am descoperit recent, la domiciliu, cu degerături de gradul 1 și 2 la tălpi.

Degeratura la picior 1
Degerături

 

Practic, eu am mers acolo pentru a recupera vaccinarea a patru copii care, din diverse motive, nu au mai fost aduși de părinţi la cabinet pentru a fi vaccinaţi. Am fost surprins să descopăr că fraţii unui copil nevaccinat prezentau leziuni specifice degerăturilor.

Din discuţiile cu părinţii am reţinut că respectivii copii au stat afară, în zăpadă, timp îndelungat, încălţaţi cu cizme din „gumă”. Ceea ce m-a frapat a fost faptul că părinţii nu s-au gândit să se prezinte cu copiii la cabinet pentru a primi îngrijiri medicale.

De altfel, mi se mai întâmplă ca unii părinţi să se prezinte cu copiii la cabinet și să-mi spună că au venit „pentru că nu au avut toată noaptea somn din cauza copilului care tușea”, și nu pentru că ar fi copilul bolnav.
Cele două cazuri cu degerături sunt momentan sub observaţie, cu tratament local, conservativ. Sper să nu fie nevoie de internare.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe